Dicţionar de termeni marinăreşti.

Abandon – părăsirea unei nave şi a încărcăturii de către comandant şi echipaj, în cazul unui dezastru, când nava nu mai poate fi salvată.

Abordaj  – ciocnire sau lovire între două nave, intenţionat sau nu.

Acostare – manevrarea navei pentru a o duce la cheu, dană, geamandură, etc.

Acte de bord – totalitatea documentelor necesare navei.

Acvatoriu – totalitatea apelor portuare, radă şi bazin.

Afretare – închirierea unei nave pentru transportul de mărfuri.

Amarare  – operaţiune pentru fixarea/legarea obiectelor şi instalaţiilor la bord, pentru a împiedica deplasarea lor pe timp de mare agitată. 

Ambardee – schimbare bruscă şi nedorită a direcţiei navei.

Ambosare – legarea unei nave la cheu pentru a nu-şi schimba poziţia.

Amiral – cel mai mare grad în marina militară.

Amiralitate – comandamentul suprem al marinei militare.

Amonte (în) – a naviga în susul apei.

Anafor –  vârtej circular şi absorbitor în apelele curgătoare.

Ancablură –  unitate de măsură pentru lungime, egală cu  185.2m.

Ancheta pavilionului – cercetarea de către o navă de război a documentelor unei nave comerciale pentru a constata dacă aceasta are dreptul la pavilionul pe care îl poartă.

Ancoră – dispozitiv pentru imobilizarea navei.

Ancoră de furtună – con sau piramidă din pânză groasă, menţinută deschisă cu un cerc metalic, remorcată de o parâmă rezistentă, de la pupa navei.

Ancoră tip amiralitate – ancoră cu braţe fixe şi cu traversă.

Ancoraj – manevra sau loc pentru ancorarea navei.

Ancorot – ancoră mică cu braţe fixe şi traversă mobilă.

Andocare – manevra pentru ridicarea navei pe un doc plutitor sau uscat.

Anemometru – aparat pentru măsurarea vitezei vântului.

Anemograf – instrument adiacent anemometrului, pentru înregistrare pe o diagramă.

Apuntament – platformă din lemn sau beton construită de-a lungul malului, servind la acostarea navelor.

Arbora (a) – a înălţa la catarg unul sau mai multe pavilioane sau figuri de semnalizare.

Arboradă – parte a greementului cuprinzând ansamblul arborilor, vergilor, ghiurilor şi picurilor.

Arbore – catarg.

Arborele artimon – catargul de la pupa velierului.

Arborele gabier – catargul care sustine gabia.

Arborele mare – catargul principal.

Arborele mic sau trinchet – primul catarg dinspre prova.

Arboret – partea superioară a catargului.

Arma (a) – a dota o navă cu tot echipamentul, materialele şi armamentul necesar.

ASDIC – v. sonar.

Asietă – poziţia navei faţă de planul orizontal respectiv faţă de suprafaţa apei.

Aspirant – grad echivalent cu sublocotenent.

Autonomie – distanţa maximă pe care o poate parcurge o navă fără refacerea plinului de combustibil.

Aval (în) – a naviga în cursul (josul) apei.

Avizo – navă de luptă de tonaj redus cu viteză mare şi armament uşor de artilerie.

Babá – dispozitiv de metal sau beton pentru legarea navei la cheu.

Babaică – vâslă cu braţul îngroşat către mâner.

Babord – partea stângă a navei.

Bac – ambarcaţiune cu fundul plat destinată traversării râurilor şi lacurilor, pentru persoane şi vehicule.

Baie – parte în care marea intră în ţărm având deschiderea mai mare decât adâncimea.

Balans – mişcarea navei de tangaj, ruliu sau combinată, datorită valurilor, hulei sau manevrei proprii.

Balast – greutate care se introduce pe o navă pentru mărirea pescajului şi ameliorarea stabilităţii.

Balenieră – navă destinată vînatorii de balene.

Balenieră (2) – barcă de serviciu cu motor sau rame.

Baliză – corp plutitor ancorat, pentru delimitarea unor zone de navigaţie (v. geamandură).

Balon de acostare – balon fixat pe bordajul navei dar şi pe acostament, pentru a evita venirea în contact cu suprafaţa dură şi avarierea navei.

Bandă – înclinaţie temporară intr-un bord şi în celălalt sub influenţa vântului sau valurilor.

Bandulă – piesă de lemn în formă de pară, legată de o frânghie, care se aruncă pe chei, în scopul tragerii parâmei de legare la babá.

Bară – prag submarin de nisip situat în zona de vărsare a unei ape curgătoare.

Barbetă – parâmă fixată la prova care serveşte pentru legarea navei la cheu.

Barc – velier cu trei arbori cu velatura patrată, arborele artimon cu vele aurice.

Barcă – denumire generică pentru o ambarcaţiune de dimensiuni mici propulsată cu vâsle, vele sau motor.

Barcaz – ambarcaţiune uşoară pentru serviciu curent în porturi – v. şalupă.

Barchetină – velier cu trei sau patru arbori cu vele aurice.
Barjă – navă fluvială cu fundul plat fără propulsie, destinată transportului de mărfuri.

Barograf – instrument pentru înregistrarea presiunii atmosferice pe o diagramă. 

Barometru – instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice - poate fi cu mercur şi măsoară în milimetri pe coloana de mercur,  sau aneroid care măsoară atât în milimetri cât şi în milibari.

Bastiment (înv) – navă de mari dimensiuni.

Batimetru – aparat pentru măsurat adâncimea apei.

Batiscaf – navă submarină pentru studii oceanografice la mari adâncimi.

Batog – produs sărat şi afumat din fileu de morun, nisetru, crap, etc.

Beretă – şapcă marinărească fără cozoroc.

Bigă – dispozitiv de încărcat-descărcat la bord, ambarcaţiuni, greutăţi, materiale, etc.

Bimini – denumire modernă pentru ansamblul suport + tendă care acoperă cockpitul.

Bintă – v. Babá.

Bocaport – deschidere dreptunghiulară de dimensiune mare în puntea navei, pentru introducerea mărfurilor,materialelor.

Bompres – mic arbore montat aproape orizontal în prova velierului, de care se leagă vela foc.

Botel – vas fluvial transformat în hotel plutitor.

Boţman – (înv. - rus.) şef de echipaj la o navă comercială.

Braţ (1) – ramificaţie a cursului principal al unei ape curgătoare.

Braţ (2) – veche unitate de măsură pentru lungime egală cu 1,852m.

Braţ mort – ramificaţie a unei ape curgătoare, care prin colmatare s-a închis la capete, având aspectul unui lac.

Braţare (prov. fr.) orientarea vergilor unui velier într-o direcţie dorită faţă de direcţia vântului.

Bric – velier cu două catarge şi vele patrate. 

Bricuire – a curăţa puntea, la corăbii cu nisip sau cărămidă, acum cu peria şi mopul.

Brigantină 1 – velier de mici dimensiuni cu două catarge.

Brigantină 2 – velă trapezoidală la arborele artimon.

Brizanţi – valuri formate în apropierea ţărmului, care se lovesc de ţărm sau stânci.

Bucanier (prov. fr.) – piraţi care atacau navele altor naţiuni, exceptând propria ţară.

Busolă – aparat care indică nordul magnetic.

Butanier – navă destinată transportului de gaze comprimate, lichefiate.

Cabestan – (înv.) vinci manual folosit la ridicatul ancorei.

Cabina radio – încăpere destinată echipamentelor de emisie şi recepţie unde îşi desfăşoară activitatea operatorii radio pe o navă. La uscat se numeşte sală radio.

Cablu – unitate de lungime având 185,2 m, v. şi ancablură.

Cabotier – navă comercială de mici dimensiuni destinată navigaţiei în apropierea coastelor marine.

Caiac – (prov. eskimo) ambarcaţiune uşoară ascuţită la ambele capete, pentru una sau două persoane, propulsată cu una sau două padele.

Caic – (prov. fr) ambarcaţiune mai îngustă cu prova şi pupa ascuţite cu unul sau două catarge, poate avea şi motor, puntată sau ne-puntată.

Calafat  – câlţi gudronat folosit pentru etanşarea bordajului şi/sau punţii la bărcile din lemn.

Cală – denumire generică pentru compartimentele de sub punte.
Caldarină – cazan pentru încălzirea centrală pe nave.

Cambuză – magazia navei, unde se păstrează alimentele.

Canarisire – înclinarea navei într-un bord din cauza unei spărturi, sau deplasarea încărcăturii.

Canoe – (prov. indo-amer.) ambarcaţiune uşoară cu prova şi pupa ascuţite şi uşor curbate în sus, propulsată cu ajutorul unor padele.

Canonieră – (înv.) navă de luptă de dimensiuni medii, înarmată cu tunuri şi mitraliere, folosită la patrulare sau la acţiuni de sprijinirea armatei de uscat.

Capă – poziţie luată de o navă în caz de furtună, care îi permite să suporte mai uşor valurile.

Carenă – partea exterioară de sub linia de plutire a navei, numită şi operă vie.

Careu – încăpere la bordul navei servind ca sală de mese şi de recreaţie pentru ofiţeri.

Cargo – v. caric.

Cargobot – denumire generică pentru o navă destinată transportului de mărfuri.

Cargou – v. cargobot.

Caric – totalitatea încărcăturii unei nave.

Carmac (rus.) – şir de cârlige din oţel, aşezat la diferite adâncimi, folosit la pescuit sturioni.
Cart – serviciu la bord organizat în ture de patru ore începând cu ora 0.

Cart – 2 – a 32-a parte din roza vânturilor, respectiv 11 ¼* din 360*.

Castel – vezi ruf.

Catamaran – navă alcătuită din două corpuri (coci) unite cu o punte.

Catarg – v. arbore.

Cavalet – suport pe care se aşază ambarcaţiunile la bordul navelor sau la uscat.

Cavile – Mânere fixate în prelungirea spiţelor timonei.

Cazarmă – compartimentul navei unde doarme, mănâncă şi se odihneşte echipajul.

Călăfătuire – operaţiunea de etanşare a spaţiului dintre scândurile bordajului navei.

Căpitan – grad militar în toate armele.

Căpitan (2) – comandant al unei nave civile.

Căpitan-comandor – echivalent cu gradul de locotenent-colonel.

Căpitan de cursă lungă – ofiţer din marina comercială atestat pentru conducerea oricărui tip de navă, pe orice mare sau ocean.

Căpitănie – administraţia portului.

Cârma banda – comandă pentru rotirea cârmei la maxim.

Ceam – navă fluvială nepuntată, cu sau fără propulsie, destinată transportului de mărfuri vrac.

CED – Comisia Europeană a Dunării cu sediul iniţial la Galaţi, apoi la Sulina, în prezent la Budapesta.

Certificat naval – document prin care se atestă starea tehnică a navei, a instalaţiilor şi echipamentelor, capacitatea  acesteia de a naviga în siguranţă.

Cheiaj – taxă plătită pentru staţionarea navei în port.

Cheie de lanţ – unitate convenţională de măsură pentru lungimea lanţului de ancoră - 25m.

Chepeng – capac orizontal care închide/deschide intrarea în compartimentele de sub punte.

Cherhana – clădire unde pescarii lucrează peştele prins.

Cheu – construcţie portuară la care acostează navele.

Chiciu – grind pe care a început să răsară vegetaţie şi copaci. Denumirea a rămas şi după zeci de ani de la apariţia vegetaţiei.

Chilă – element de rezistenţă plasat dealungul fundului navei.

Chioşc – suprastructura unui submarin.

Cliper – navă rapidă cu cel puţin trei catarge şi vele de mari dimensiuni - v. Lightning.

Clopot – de navă sau de ceaţă, confecţiont din alamă, sub formă de pară.

Cocă – corpul navei de la chilă pînă la punte.

Cockpit – partea deschisă de la pupa unei ambarcaţiuni mici.

COLREG – norme internaţionale pentru prevenirea coliziunilor pe mare şi pe apele curgătoare cu trafic maritim.

Comandă – spaţiu în care activează comandantul navei în situaţii de luptă. De obicei la un loc cu timoneria.

Comandor – echivalent cu gradul de colonel.

Compas – instrument pentru măsurarea distanţei pe o hartă.

Compas giroscopic – aparat folosit la indicarea nordului adevărat (geografic).

Compas magnetic – (v. busolă) aparat indicator al nordului magnetic.

Con – figură de semnalizare care se arborează la catarg când nava face manevre cu maşina înapoi.

Conosament – document care însoţeşte transportul mărfurilor.

Contra-amiral – echivalent cu gradul de general maior.

Contratorpilor (înv.) denumire veche pentru distrugător.

Convoi – grup de nave remorcate, împinse sau în formaţie de cuplu.

Convoi (2) – grup de nave comerciale navigând independent în cadrul unui grup protejat de nave de luptă.

Copastie – bordură de lemn sau tablă montată pe parapetul punţii.

Corabie – denumire generică pentru o navă cu pânze.

Corsar – piraţi care aveau împuternicire scrisă din parte guvernului lor să prade corăbiile naţiunilor inamice.

Corvetă – navă militară rapidă de dimensiune medie.

Covertă – puntea superioară a navei de la prova la pupa.

Crivace  (rus) – coastele lotcii. Denumire locală în Deltă. Numărul crivacelor arată lungimea lotcii.

Crucetă – vergă fixată transversal pe partea superioară a arborelui.

Crucişător – navă de război  de 10.000-30.000 tone.

CSF – Comandamentul Sectorului Fluvial. (Până in 1948 Dunărea era împărţită în trei sectoare).

Cuirasat – cea mai mare navă de război, tonaj peste 30.000.

Cuşetă – pat la bordul navei, îngust şi uneori rabatabil.

Cuter – ambarcaţiune cu vele şi/sau  motor, mai mică decât un yacht, 6-12m lungime, un singur catarg şi două-trei vele.

Cuter  2 – În unele ţări denumirea de cuter se foloseşte pentru unele nave de patrulare cu dimensiune mică la medie.

Dalian – năvod de mari dimensiuni fixat cu ancore şi piloţi.

Dană – loc de acostare în lungul cheului, pentru încărcarea/descărcarea navei.

Debarcader – Loc amenajat la uscat sau construcţie plutitoare legată de uscat, pentru îmbarcare,  debarcare pasageri, mărfuri, etc.

Declinaţie magnetică – unghiul format de direcţia nord adevărat geografic şi direcţia nordului  magnetic.

Deferlare – spargerea şi împrăştierea valului pe stânci sau mal.

Degivrare – înlăturarea gheţii de pe bordul navei.

Deplasament – greutatea volumului de apă dezlocuit de o navă.

Derivă – abatere nedorită a navei de la drum, datorită vântului, valurilor sau curentului apei..

Derivor – o piesă din lemn/metal, ce coboară din chilă şi previne ruliul, deriva sau răsturnarea navei.

DF – radiogoniometrie.

Diafon – aparat acustic mecanic sau electric, pentru producerea unor semnale audio în caz de ceaţă.

Dinghy – v. Pui.

Distrugător – navă militară rapidă de tonaj mediu, echipată cu armament de artilerie şi torpile.

Divizion – unitate militară compusă din mai multe nave de acelaşi tip.

Doc – bazin portuar împreună cu toate instalaţiile aferente pentru încărcare, descărcare sau reparare nave.

Doc uscat – bazin închis cu o poartă din care se scoate apa, unde se pot construi sau repara navele.

Dragă – navă cu instalaţii de săpare sub apă pentru adâncirea sau lărgirea căilor navigabile.

Dragor – navă militară destinată deminării apelor navigabile.

Drifter  – navă de pescuit cu setci în derivă.

Dubla (a) – a trece cu nava pe lângă un obstacol, far,  insulă, fără a schimba drumul.

Dunetă – Suprastructură situată la pupa, deasupra punţii principale.

Eche – bară orizontală prinsă de axul sau pana cârmei.

Ecluză – construcţie hidrotehnică la un baraj, pentru trecerea de nivel a navelor în aval şi amonte.

Edec (a trage la) – remorcarea unei nave de pe mal cu ajutorul unei parâme tractate de cai sau locomotive.

Elevator – ascensor pentru mărfuri.

EPIRB – radiobaliză (emiţător) care transmite automat semnale pentru localizare în caz de urgenţă (naufragiu) utilizând sistemul satelitar Cospas-Sarsat.

Escadră – mare unitate a marinei militare ce conţine nave de diferite clase.

Estacadă – baraj plutitor mobil sau fix, pentru a împiedica accesul navelor în anumite zone.

Eşuare – punerea în mod accidental a navei pe un banc de nisip sau uscat în locuri cu adâncime mai mică decât pescajul navei.

Etambou – element de rezistenţă situat la pupa navei, care susţine cârma şi prin care trec axele elicelor.

Etambreu – locaş în care se roteşte axul cârmei dar şi locul de trecere a catargului prin punte.

Etravă – piesă masivă din oţel sau tablă groasă constituind extremitatea prova. Împreună cu chila şi etamboul formează osatura longitudinală a corpului navei.

Faleză – ţărm abrupt.

Far – (fix, plutiror, turnant) construcţie înaltă dotată cu lumini puternice şi instalaţii radio, pentru semnalarea punctelor periculoase pentru navigaţie.

Fathom – unitate engleză folosită pentru măsurarea adâncimii apei – 2 yarzi sau 1,82m.

Feribot – ambarcaţiune specializată pentru transportul de trenuri şi autovehicule peste râuri, lacuri, canale, braţe de mare.

Ferţe –  fâşii de pânză cusute între ele care formează o velă.

Fila (a) – a da drumul treptat unui lanţ sau unei parâme.

Filă – fâşie de lemn sau tablă fixată pe osatură şi care formează bordajul. 

Flibustier (prov. hol) – piraţi care acţionau în apele americane, atacând de preferinţă corăbii spaniole dar nu numai.

Flotă – totalitatea navelor unui stat.

Flotilă – unitate de nave militare.

Flotor – corp plutitor folosit la pontoane sau pentru ranfluarea navelor. 

Flux – sau maree înaltă, ridicarea nivelului apelor mărilor şi oceanelor datorită mareei.

Foc – velă triunghiulară montată de la catarg la prova.

Frecvenţe radio de primejdie – radio-telefonie: canalul 16 VHF (156.8 MHz) în modul FM şi 2182 KHz HF în modul USB. În radio-telegrafie: 500 Khz MF.

Fregată – navă militară rapidă pentru escortă.

Funda (ancora) – comanda pentru aruncarea ancorei.

Fungă – parâmă care se foloseşte la ridicarea şi coborârea unei vele sau unei vergi.

Furchet – piesă metalică în formă de furcă în care se sprijină vâsla bărcii.

Gabară –  ambarcaţiune de lemn folosită pentru transbordarea mărfurilor de la navele mari, în porturi mici.

Gabie – mică platformă situată pe catargul prova servind ca punct de observaţie.
Gabier – marinar care serveşte ca observator pe gabie.

Gabier 2 – velă trapezoidală din etajul al doilea şi al treilea al unui arbore.

Garlin – parâmă groasă obţinută din impletirea a 3-4 parâme simple, folosită pentru legarea navelor la cheu.

Gaşă – buclă (ochi) la capătul unei parâme.

Geamandură – corp plutitor ancorat pe mare sau fluvii, vopsit în diferite culori care marchează zone de   navigaţie. Poate avea şi lumini de semnalizare pe timp de noapte sau ceaţă.

Gennaker – un spinnaker asimetric.

Ghionder – prăjină folosită pentru împins barca în ape mici.

Ghiordel – găleată din lemn sau pânză impermeabilă, care serveşte la spălatul punţii sau la scosul apei din barcă.

Ghiu – bară de lemn sau metal fixată la partea inferioară a arborelui din pupa, de care se leagă marginea de jos a velei.

Gig –  v. schif.

Giruetă – instrument meteorologic pentru determinarea direcţiei şi intensităţii vântului.

Gisment – unghiul format din axa longitudinală a navei şi un obiect de pe mare sau uscat, măsurat în grade de la 0 la 360.

Glisare – alunecare pe apă.

GMDSS – Sistemul Global Maritim de comunicaţii de Primejdie şi Securitate.

Goeletă – velier de mic tonaj cu două catarge şi vele aurice.

Goniometru – aparat electronic pentru determinarea direcţiei semnalelor radio recepţionate de la radiofaruri sau nave.

Grade Beaufort – (v. scara beaufort) sistem de măsurare a tăriei vântului.

Granic – bigă de şlep.

Greemént – totalitatea parâmelor care servesc la fixarea arborilor şi manevrarea vergilor şi pânzelor.

Gren – furtună locală de intensitate mare dar de scurtă durată.

Grind – insulă joasă alcătuită din aluviuni, pe o apă curgătoare.

Grui – v. bigă.

Gurnă – partea curbă a carenei care leagă fundul cu pereţii verticali ai navei.

Guvernare – acţiunea de a conduce, cârmi, o navă.

Guvid – (arg.) marinar începător.

Habitaclu – capacul cu geam al compasului magnetic.

Halaj – v. edec.

Haholi – (hoholi) populaţie de origine ucrainiană care au migrat în România, spre sfârşitul sec. XVIII.

Hidrobuz – ambarcaţiune de mic tonaj pentru transport pasageri pe distanţe scurte.

Hidrofon – un sonar mai primitiv. Microfon conceput pentru a fi folosit sub apă pentru ascultarea sunetelor subacvatice.

Hidroglisor – ambarcaţiune cu fundul plat şi propulsie aeriană (elice).

Higrometru – aparat pentru măsurarea umidităţii aerului.

Higrograf  – instrument pentru înregistrarea umidităţii aerului pe o diagramă

HMS – His Majesty Ship (echivallentul NMS în Marea Britanie).

Hublou – fereastră rotundă cu ramă de metal, geam gros şi etanş.

Hulă –   ondulare a suprafeţei mării deobicei după încetarea vântului.

Iaht – navă cu pânze şi/sau propulsie mecanică, cu amenajări luxoase pentru pasageri.

Indicativ – grup de litere (şi cifre) care aparţine unei nave, far sau staţie radio-coastă..

Indicativ de apel – identic cu indicativul de navă, utilizat în comunicaţiile radio.

Infanterie marină –unităţi militare care acţionează în legatură directă cu marina militară.

Iolă – mică ambarcaţiune 3-5m, cu un singur catarg şi una sau două vele.

Ispol – căuş din lemn sau tablă folosit pentru scoaterea apei din barcă.

Împingător – navă fluvială de mici dimensiuni asemănătoare remorcherului, dotată cu motoare foarte puternice, destinată împingerii convoiului de barje.

Jetelă – dig construit la intrarea într-un port sau fluviu, pentru evitarea înnisipării.

Jolly Roger – steagul piraţilor, reprezentând un craniu deasupra a două oase încrucişate, de regulă pe fond negru sau roşu.

Jurnal de bord – Document nautic obligatoriu în care se înscriu zilnic activităţile desfăşurate la bord şi tot ce se referă la navă.

Keci – (Ketch) velier cu doi arbori, cel artimon mai mic.

Lanţană – parâmă vegetală sau metalică alcătuită din 3-6 şuviţe constituite fiecare din mai multe sfilaţe.

Latitudine – distanţa unghiulară a unui punct de pe glob faţă de ecuator, măsurată pe paralela care trece prin acel punct şi exprimată în grade, minute şi secunde.

Leghe marină – veche unitate de măsură a distanţei egală cu 5556 m sau 3 mile marine.

Lest – v. balast.

Levant – veche denumire pentru statele din Asia Mică: Turcia sudică, Siria, Liban, Palestina,  Egipt.

Lightning – cel mai rapid cliper al tuturor timpurilor – viteza maximă atinsă 18.2 Nd/h în anul 1844.

Lipoveni – ruşi de rit vechi proveniţi din staroveri, veniţi în România ca refugiaţi pe la mijlocul sec. XVIII.

Locotenent-comandor – echivalent cu gradul de maior.

Loch – aparat mecanic sau electric pentru măsurarea vitezei navei.

Log book – jurnal de bord.

Longitudine – poziţia în grade a unui punct de pe glob faţă de un meridian excprimată în grade, minute şi secunde.

Lotcă (rus) – barcă pescărească cu prova şi pupa ascuţite, folosită în Delta Dunării şi la Marea Neagră. Mărimea fiind exprimată de numărul de crivace.

Lumini de poziţie – roşu în babord, verde în tribord, alb sus la catarg, portocaliu la pupa.

Luntre – v. barcă.

Mahună – Mahoană, (prov. fr) ambarcaţiune cu fundul plat folosită în porturi pentru operaţiuni de încărcare-descărcare.

Manevră – ansamblu de operaţii pentru plecarea, acostarea sau ancorarea unei nave la cheu.

Manevră 2 – parâmă folosită pentru fixarea unui arbore, vergi sau vele.

Marangoz – denumire pentru dulgherul specializat în lucrări în lemn pentru bărci şi corăbii.

Maree – mişcare oscilatorie zilnică a mărilor şi oceanelor datorită atracţiei soarelui şi lunii. Flux - reflux.

Marele pavoaz – totalitatea pavilioanelor arborate la catarg cu ocazia zilei naţionale sau zilei Marinei.

Marina (1) – denumire generică pentru totalitatea mijloacelor tehnice şi umane destinate  navigaţiei pe mări, oceane, lacuri şi ape curgătoare.

Marina (2) – denumire pentru porturi turistice destinate ambarcaţiunilor de mici dimensiuni, iole, cutere, yachturi, cu motor  şi/sau vele.

Marinar – denumire generică dată unui membru al echipajului navei.

Mariţa – prima corabie construită în România cu materiale exclusiv româneşti şi care a arborat pentru prima dată tricolorul la catarg în anul 1834.

Martingală – bară de lemn sau metal care se montează vertical sub bompres care susţine parâma de întăritură.

Maşină – motor naval.

Matisire – împletirea şuviţelor din capetele a două parâme, fără a le înnoda.

Matroz – (înv. prov. germ.) soldat în marina militară.

Mayday – semnal internaţional de primejdie, transmis în modul radio-telefonie.

Mila marină – unitate de lungime egală cu 1852m.

Minciog – unealtă pentru scos peştele din apă.

Mineralier – nava cargou pentru transportul minereurilor.

Mola (a) – a elibera o parâmă din locul unde a fost legată.

Monitor – navă militară cuirasată, înarmată, fluvială sau maritimă de dimensiuni medii.

Motonavă – denumire generică pentru navele acţionate de motoare cu ardere internă.

MR – Marina Regia – marina militară italiană.

MRR – Marina Regală Română (până în 1948).

Mus – (înv.) elev marinar

Nară – deschizătură rotundă pe ambele părţi ale provei, pe unde se coboară şi ridică lanţul ancorei.

Navă de linie – v. cuirasat.

Navlosire – v. afretare.

NFR – Societatea pentru Navigaţie Fluvială Română (pînă în anul 1948).

NMS – “Nava Majestăţii Sale” navă componentă a Marinei Regale Române (până în1948).

Nod – unitate de măsură pentru viteza navei, egal cu o milă marină: 1852m, (knot).

Nostrom – şef de echipaj pe o navă comercială.

Ochet – inel metalic care întăreşte o gaură făcută într-o velă sau tendă.

Opacină – v. babaică.

Opera moartă – partea navei de deasupra liniei de plutire.

Opera vie –  partea navei de la chilă la linia de plutire.

Osatură – totalitatea pieselor longitudinale şi transversale care formează structura de rezistenţă a navei.

Ostie - unealtă de pescuit sub forma unei sulițe sau furci care se înfige în corpul peștilor.

Ostrov – (rus.) insulă dunăreană (denumire de origine rusă).

Pachebot – navă comercială maritimă pentru transport pasageri.

Padelă – vâslă specială cu o singură pală la canoe, sau două pale la  caiac.

Paiet – pânză groasă impermeabilă, cu care se acoperă spărturile mici în bordaj.

Paiol – puntea cea mai de jos care acoperă santina.

Palanc – v. bigă.

Pan-Pan – Semnal internaţional care anunţă o situaţie de urgenţă. Defecţiune la motoare, imposibilitate de guvernare, urgenţe medicale,  etc. transmis în modul radio-telefonie.

Parapet – porţiune a bordului care se ridică delungul punţii principale.

Parâmă – frânghie groasă împletită din material vegetal, metal sau mai nou din plastic.

Pataraţină – parâmă folosită pentru fixarea arborilor de borduri.

Pasarelă – punte care face legătura între navă şi cheu.

Pavilion 1 – drapelul naţional arborat de regulă la pupa navei, care indică statul de apartenenţă.

Pavilion 2 – steguleţ pentru semnalizare, pavoazare sau care marchează prezenţa unei personalităţi la bord.

Pavoaz – ansamblu de pavilioane sau lumini ridicate la catarg cu prilejul unor sărbători.

Periboină – gârlă artificială.

Pescador – navă pentru pescuit maritim dotată cu instalaţii de preparare-depozitare.

Pescador costier – navă de mici dimensiuni prevăzută doar cu instalaţii de pescuit şi depozitare temporară a peştelui.

Pescaj – distanţa pe verticală de la chila navei (sau de la vârful derivorului) până la linia de plutire.

Petrolier – navă comercială destinată transportului de produse petroliere în vrac.

Pic – vergă aşezată oblic pe catarg, de care se leagă partea de sus a velei.

Pic 2 – compartiment etanş la extremitatea prova sau pupa.

Pic 3 – ancora lăsată cu puţin lanţ la apă.

Picior – unitate engleză de măsură, reprezentând 0,3048m.

Pilot – persoană specializată, autorizată să conducă o navă în zone dificile pentru navigaţie.

Pilotină – ambarcaţiune mică pentru transportul pilotului la şi de la navă.
Pintenare – atac fizic direct asupra unei nave.

Pirat – denumire generică pentru tâlharii mărilor. v. bucanier, v. corsar, v. flibustier.

Pirogă – luntre scobită dintr-un trunchi de copac, sau confecţionată din piei cusute pe un schelet din lemn.

Pitură – vopsea pentru nave.

Pletină – şlep mic până la 500 t, pentru transport pe ape interioare cu adâncimi mici.

Pod plutitor – v. bac.

Pompă de santină – pompa care evacuează apa infiltrată în santină.

Pontil de cală – stâlp de susţinere în interiorul unui compartiment al navei.

Ponton – construcţie fixă sau plutitoare servind la acostarea navelor.

Portavion – navă de mare tonaj înzestrată cu o punte pentru decolarea sau apuntarea avioanelor.

Portavoce 1 – dispozitiv metalic în formă de pâlnie, folosit la bordul navei pentru transmiterea unor ordine.

Portavoce 2 – Dispozitiv sub formă de tubulatură cu pâlnii la capete, folosit pentru transmiterea ordinelor de la comandă la sala maşinilor. În prezent dublat de instalaţii de telefonie sau interfonie.

Portcontainer – navă special amenajată pentru transportul de containere.

Post de veghe – loc la bordul navei situat la înălţime cât mai mare (gabie) pentru observarea mării.

Prova – partea din faţă a navei.

Pui – barcă mică, cu două rame folosită pentru salvare sau servicii dute-vino la ţărm.

Puitor – (înv.) navă militară destinată lansării de mine marine. 

Punct – (a face punctul) a determina poziţia navei.

Punere pe uscat – v. eşuare.

Puntea principală – puntea situată în partea superioară a cocii navei şi pe  care este amplasată suprastructura.

Pupa – partea din spate a navei.

Puţul ancorei – deschizătură cilindrică în punte unde se rulează lanţul ancorei.

Radă – zonă maritimă din vecinătatea unei coaste, cu sistem de apărare natural sau artificial pentru adăpostirea navelor într-un port.

Radiobaliză – v. EPIRB.

Radiofar – staţie radio fixă care tramsite automat semnale radio servind la dirijarea navigaţiei, punctul respectiv putând fi detectat de la o distanţă mai mare decât semnalele luminoase emise de un far.

Radiotelegrafist – operator la staţia radio, bun cunoscător al alfabetului  telegrafic, al codurilor şi prescurtărilor folosite în traficul radio naval, militar sau civil. Bun cunoscător al echipamentelor radio de la bordul navei.

Randă –  velă in formă de triunghi sau  trapez .

Ranfluare – aducerea la suprafaţă a unei nave scufundate.

Răţoi – (arg. înv.) marinar de apă dulce.

Reflux – sau maree joasă, fenomenul coborârii nivelului apei mărilor şi oceanelor sub acţiunea mareei.

Relevment – unghiul cuprins între o direcţie de referinţă şi direcţia la care se vizează un obiect.

Remorcher – navă de dimensiuni relativ mici dar cu motoare foarte puternice destinată remorcării de şlepuri, ceamuri, mahune, dispuse în convoi.

Resac – valuri care se lovesc de ţărm în porturi sau aproape de coaste.

Rondou – întoarcerea navei cu 180*.

Ruf (roof) – suprastructură pe puntea superioară de obicei în partea centrală a navei, denumită şi castel.

Ruliu – mişcare de balans în jurul axului longitudinal al navei, provocată de valuri înalte.

Saborduri – deschideri dreptunghiulare în bordaj cu diverse destinaţii.

Sabordare – scufundare voită a navei proprii.

Safran – pana cârmei.

Santină – spaţiu cuprins între fundul navei şi prima punte (paiol), unde se adună apa de infiltraţie.

Sarturi – parâme (cabluri) montate lateral pentru întărirea catargului.

Sas – compartimentul dintre cele două porţi ale ecluzei.

Sas 2 – compartiment situat între un spaţiu închis şi cel exterior putând comunica alternativ între acestea.

Saulă – parâmă subţire pentru manevrarea velelor, ridicarea pavilioanelor, etc.

Scara Beaufort – scară convenţionala pentru măsurarea tăriei vântului în grade de la 0 la 12.

Schif – ambarcaţiune sportivă lungă şi îngustă cu scaune rulante,  acţionată cu rame lungi şi uşoare.

Scotă  – parâmă care fixează colţul de jos al velei.

Semafor – semnalizator optic utilizat la intrarea în ecluză sau canal portuar.

Servomotor – motor cuplat cu axul cârmei şi timonă, cu care se realizează mişcarea cârmei.

Setcă – (rus.) plasă plutitoare pentru pescuit.

Sextant – instrument optic folosit la măsurarea distanţei unghiulare între două puncte.

Sfilaţă – mai multe fire textile sau metalice răsucite spre stânga.

Siaj – dîră de spumă lăsată în urma navei, datorită vitezei.

Siflee – fluier special folosit la bord pentru a transmite anumite semnale, în special la nave militare.

Skipper – (hol) comandantul (căpitanul) unei nave de pescuit sau agrement.

Slup (Sloop) – ambarcaţiune mică asemănătoare cu un cuter, cu un catarg şi două vele, randă şi foc, dar fără bompres.

SMR – Serviciul Maritim Român (1895-1945) companie de stat pentru navigaţie, strămoşul NAVROM. 

Snorkel – Sistem de tuburi care permite unui submarin să folosească motoarele termice în imersiune, la cota periscopică.

Somar – rolă metalică pe care alunecă o parâmă.

Sonar – Aparat de detecţie prin ultrasunete, pentru detectat submarine,  bancuri de nisip, de peşti, etc.

Sondă de mână – saulă gradată, la un capăt  cu o greutate de plumb, pentru măsurarea adâncimii apei.

Sondă ultrason – aparat pentru măsurarea adâncimii apei sub chilă, folosind ultrasunete.

Sorb – v. anafor.

SOS – semnal internaţional de primejdie transmis în modul radio-telegrafie.

Sparge-val – perete în formă de unghi la prova navei, pentru spargerea valurilor care trec peste punte.

Spinnaker – velă triunghiulară ridicată la prova deasupra focului, sau care înlocuieşte focul, pentru a mări viteza şi care se umflă ca un balon

Spirai – deschizătură în punte, deasupra compartimentului maşinilor destinată pentru iluminat şi aerisire.

Spring – v. şpring.

SRD – Societatea Română de navigaţie pe Dunăre (pînă în anul 1948).

SSR – Societatea Steaua Română.

Staţie radio-coastă – Clădire care adăpoşteste totalitatea echipamentelor de radiocomunicaţii pentru legătura cu navele.

Steag de provă – steagul naţional al unui stat prin apele căruia circulă nava.

Steag de pupă – steagul naţional de apartenenţă a navei.

Strai – (manevră fixă) parâmă ce susţine un arbore.

Strapazan – dispozitiv sub formă de cui montat pe bordul bărcilor, de care se leagă vâsla.

Suprastructură – totalitatea construcţiilor de pe puntea principală a navei.

Şalandă – navă fluvială cu fundul plat destinată pentru transpotul mărfurilor vrac, în special pietriş şi nisip.Pot fi de mai multe tipuri: cu cocă fixă, basculante, cu deschidere pe chilă, cu clapete.

Şalupă – navă autopropulsată de mici dimensiuni 10~100 tone cu lungimi de maxim 20m.

Şalutier – (prov. fr.) navă de mici dimensiuni pentru pescuitul maritim.

Şcotă – v. scotă

Şenal – sectorul balizat al căii navigabile fluviale.

Şlep – navă fluvială sau maritimă, remorcată sau autopropulsată, destinată transportului de mărfuri.

Şpring – parâmă pentru legarea navei la babá pe cheu.

Şuner – (schooner) v. goeletă.

Tachet 1 – suport pentru vâsle montat pe bordajul bărcilor.

Tachet 2 – suport în formă de T montat în general pe copastie, pentru legarea parâmelor.

Tahometru – aparat care măsoara numărul de rotaţii al elicei.

Talian – v. dalian.

Tambuchi – Deschizătură în puntea navei pentru accesul oamenilor sub punte, acoperită cu un capac etanş.

Tambur – dispozitiv cilindric montat vertical sau orizontal pentru înfăşurarea parâmelor.

Tanc – navă special amenajată (cisternă) pentru transportul de mărfuri lichide.

Tangaj – mişcare oscilatorie a navei dela prova la pupa, cauzată de valuri.

Tartană (fr) – navă mică cu o singură velă triunghiulară, folosită pentru pescuit sau cabotaj.

Tendă – apărătoare de soare sau de ploaie în formă de acoperiş montată deasupra unei punţi.

Telegraf – instalaţie mecanică sau electrică pentru transmiterea ordinelor de la comandă la sala maşinilor.

Termograf – instrument pentru înregistrarea temperaturii pe o diagramă.

Terţarola (a) – a reduce suprafaţa unei vele în caz de vânt prea puternic, furtună, etc.
Teugă – suprastructură situată la prova, deasupra punţii principale.

TFF – (înv.) Telegrafie Fără Fir – comunicaţii radio.

Timonă – roata cârmei.

Timonerie – cabină destinată conducerii navei.  

Timonier – persoană instruită şi autorizată să manevreze instalaţia de guvernare a navei.

Tone DWT – (deadweight) unitate de măsură pentru capacitatea maximă de încărcare a unei nave.

Tone TRB (BRT sau GRT) – volumul tuturor spaţiilor închise de la bord destinat pentru marfă, provizii, echipaj, sala motoarelor, etc.

Tone TRN (NTR) – volumul spaţiilor închise de la bord destinate mărfurilor.

Torpilor (1) – navă militară rapidă, de dimensiuni mici destinată atacului cu torpile.

Torpilor (2) – persoană care manevrează torpilele.

Transbordare - transferarea mărfurilor de pe o navă pe alta.

Traul – năvod în formă de sac conic, de mari dimensiuni. Poate fi pelagic sau de fund.
Trauler – navă pentru pescuit oceanic cu ajutorul unui traul.

Travers – perpendicular pe axul navei.

Traversadă – cursa unei nave între două porturi maritime situate pe maluri opuse.                     

Tribord – partea dreaptă a navei.

Trimaran – navă alcătuită din trei corpuri (coci) unite printr-o punte.

Trincă – velă patrată aşezată la baza trinchetului.

Trinchet – primul arbore vertical dinspre prova.

Trombe de aerisire – tuburi montate pe punte încovoiate la capăt sub formă de ciupercă, pentru aerisirea compartimentelor din cală, sala maşinilor, magazii, etc.

Troţă – parâmă sau lanţ care transmite mişcarea timonei la cârmă.

Turnichet – mosor  montat vertical pe punte, pentru dirijarea parâmelor sub tracţiune.

Turometru – v. tahometru.

Ţapapie – (maevră fixă) parâmă întinsă sub vergă, pe care calcă marinarii pentru maevrarea velelor.

Ujbă – v. strapazan.

Uxer (fr) – navă cu vâsle şi pânze folosită în trecut pentru transportul cailor.

Vapor – denumire generică pentru o navă acţionată cu motor cu aburi.

Varangă – grindă transversală la fundul navei.

Vârşe – unealtă tip capcană pentru pescuit, de formă lunguiaţă confecţionată din nuiele sau plasă, cu gura îngustă şi întoarsă înăuntru.

Vedetă – navă militară mică, 70~300 tone, destinată misiunilor fluviale sau maritime.

Velatură – totalitatea pânzelor unei corăbii.

Velă – pânza unei corăbii.

Velă aurică – velă în formă de trapez.

Velă latină – velă triunghiulară.

Velier – ambarcaţiune cu pânze (vele).

Vergă – bară de lemn sau metal, fixă sau mobilă, aşezată pe partea din faţă a arborelui.

Vice-amiral – grad corespunzător celui de general-locotenent.

Vinci – aparat pentru filarea sau tragerea parâmelor de manevră sau remorcilor.

Vintir – v. vârşe.

Vira (ancora) – ridicarea ancorei la bord sau a unei parâme.

Volta (a face) – schimbare de direcţie, astfel ca vântul să treacă dintr-un bord în celălalt.

Volta în vânt – a pune vela cu vântul în faţă.

Volta sub vânt – a pune vela cu vântul în spate.

Vrachier – navă comercială destinată transporturilor de mărfuri vrac (ne-ambalate), minereuri, cărbuni, cereale, etc.

Yacht – denumire generică pentru ambarcaţiuni de lux cu motor şi/sau vele.

Yaul (Yawl) – velier asemănător keci-ului, cu arborele artimon mai mic.

Za (zală) – inel din compunereea lanţului de ancoră.

Zăpor – (rus.) aglomerare de sloiuri de gheaţă pe o apă curgătoare.

Zăton – (rus.) lac lung şi îngust despărţit de mare printr-o limbă îngustă de pământ.

Zburător – velă care se ridică în prova, deasupra focului.

Notă la termeni

arg. – argou
fr. –  din franceză

germ. – din germană

hol. –  din olandeză.

înv. – învechit
prov. – provenienţă

rus. –  din  rusă.

v. – vezi la….

Prefix folosit de navele civile premergător numelui.

C/F – car ferry

C/S – container ship

F/V – fishing vessel

M/S – motor ship (M/V)

M/T – motor tanker

M/V – motor vessel

M/Y – motor yacht

P/S – paddle steamer (navă cu zbaturi).

R/V – research vessel

S/S – single screw steam ship

S/T – steam tug, steam trawler

STV – Sail training vessel

S/V – sailing vessel (poate avea şi motor).

S/Y – sailing yacht or steam yacht (poate avea şi motor).

T/B – tug boat

T/V – training vessel
Y/W – şlep autopopulsat

TAGS  #Dictionar  #Glosar  #vapor  #nava  #insula  #marinar