Capitolul XXI
Din nou la Şlîpra
- Dl. Comandor vă caută la
telefon.
- Am onoarea d-le Comandor.
- Salut Căpitane. Ce mai este nou
la voi?
- Nimic nou dle Comandor. Rutina
zilnică. Aşteptăm noi misiuni.
- Dacă eşti nerăbdător, să ştii
că o să ai… Îl mai ţii minte pe oberst Kohlrab?
- Da, d-le Comador.
- Nici el nu ne-a uitat. Are o misiune pentru voi în
acelaşi loc. Numai că de data asta veţi însoţi
trei nave. Urcă-n şalupă şi vino la Comandament. Vom discuta mâine dimineaţă la ora opt.
În biroul Comandorului se afla arogantul şi distantul oberst Kohlrab din Abwehr şi încă
un ofiţer care-i fu prezentat drept Oberleutnant Erpel comandant de
Schnellboot.
- D-le Căpitan, te aşteaptă o nouă misiune la capul Şlîpra. Trebuie
transportaţi câţi-va oameni şi un nou lot de materiale, inclusiv muniţie.
Oberst Kohlrab vă expune situaţia.
- Avem ordin să transportăm două plutoane de vânători de munte şi
materialele necesare. Printre altele este o staţie radio de putere, două
generatoare de electricitate şi carburantul necesar. Pentru aceasta am adus pe
Dunăre trei schnellboote S-38 (nave rapide), două pentru transport, a treia a
fost transformată în tanc de alimentare mobil, pentru re-alimentare la întoarcere.
Transportul este deosebit de important în vederea operaţiunilor viitoare în
munţii Caucaz. Nava dvs. are sarcina sa conducă navele noastre la locul de
debarcare şi să asigure protecţia necesară. Comandamentul dvs. a aprobat ca pe
traseu în timpul zilei să fiţi supravegheaţi şi protejaţi de la înălţime de două
hidroavioane Z-501 de la baza Siutghiol, care vă pot alerta în caz de pericol.
Descărcarea sper că va decurge destul de repede, deoarece agenţii noştri de la Şlîpra au efectuat măsurători
ale fundului şi navele noastre se vor putea apropia până la 25-30m de mal.
- Ce viteză şi ce autonomie au navele dvs? întrebă Vasile.
- Acesta nu este domeniul meu. Oberleutnant Erpel va expune situaţia.
- Putem atinge o viteză maximă de 39.5 Nd, dar pe timp îndelungat nu
putem depăşi 38 Nd, autonomia este de 800 Mm. Deci la întoarcere avem nevoie de
re-alimentare.
- Da asta este o problemă în plus, spuse Vasile. Traseul dus-întors
este de 1140 Mm în condiţii normale. Dar acum situaţia este diferită. Putem fi
atacaţi, deci consum mai mare, timp mai lung din cauza diferenţei de viteză.
Data trecută noi am navigat cu 50 Nd. Dar acum dacă trebuie să menţinem numai
38 Nd va fi mai dificil. Nava de alimentare ce capacitate are?
- Cca 300 To.
- Daaa… Cred că ar ajunge. Dacă navigăm fără probeleme Vulturul nu va
avea nevoie de re-alimentare.
- Nava dvs. poate atinge o viteză de 50 Nd? întrebă Erpel.
- Da, la viteza de croazieră. Dacă este nevoie putem atinge 62 Nd,
desigur cu consum mult mai mare de carburant.
- Aber das ist fantastisch spuse Erpel. Cine a produs aşa o navă?
- Este o navă româneasca proiectată şi construită la noi la şantierul
de la Galaţi. Desigur că Vasile nu suflă o vorbă despre contribuţia englezilor.
- Absolut fantastisch. Unglaublich! Aşi putea vizita nava?
- Dacă Comandamentul permite.
- Da este posibil cu excepţia sălii motoarelor pentru care este nevoie
de aprobare specială de la St.M. al marinei, spuse Comandorul. Era bucuros să
mai dea peste nas aroganţilor germani.
- Erpel fu puţin dezamăgit dar nu renunţă la ideea vizitei.
După ce au conceput planul
expediţiei, Erpel l-a invitat pe Vasile să viziteze vedetele. Le-au găsit
într-o parte mai ferită a portului unde Vasile a vizitat vedeta de comandă.
Trebuie spus că n-a fost prea impresionat de cele văzute. Considera Vulturul
net superior.
Vedeta transformată în tank de aprovizionare păstrase intactă doar
artileria de punte, cele două tuburi lans-torpile fuseseră dezafectate
iar echipajul redus la minim.
Vedeta rapidă S-38
(Nota: Vedeta blindată S-38 de producţie
germană avea 35m lungime, deplasament 93 To, echipată cu trei motoare
Daimler-Benz de 2200 Cp, putea dezvolta o viteză maximă de 39.5 Nd. Avea două
tuburi lans-torpilă de 533mm, un tun binat de 20mm şi o mitralieră MG-34).
A doua zi dimineaţa Vasile îl chemă pe Puiu-Mam şi-i spuse:
- Puiule, astăzi vei face
onorurile bazei. Vor veni trei nave germane, iar comandanţii lor doresc să
viziteze Vulturul. Vor ancora pe Dunăre iar tu să fii pregatit să-i aduci la
mal. Vei fi amabilitatea în persoană, le arăţi tot ce vor cu excepţia sălii
maşinilor, care va fi închisă. Cum debarcă îi aduci la mine, eu o să-i servesc
cu o cafea, apoi tu îi iei în primire. Le răspunzi la întrebări, dar despre
motorizare nici-o vorbă. După vizită le faci invitaţia să ia masa cu noi şi
după aceea la revedere.
- Am înţeles. Dar cu ce ocazie pe
la noi?
- O să-i însoţim într-o misiune la
Şlîpra.
- Au… Iar acolo?... Sper să
n-avem probleme pe parcurs.
- Vom merge pe vechiul traseu. Vom fi însoţiţi şi de două hidroavioane
de la baza 101. Ne vom face treaba cât se poate de bine.
Puţin înainte de amiază cele trei nave germane au sosit şi au acostat
una lângă alta la debarcaderul exterior al bazei, cei trei ofiţeri germani au
coborât pe mal unde i-a primit Puiu-Mami. Acesta i-a condus la biroul lui
Vasile, unde comandantul formaţiei oberleutnant-ul Erpel i-a prezentat pe
ceilalţi doi comandanţi de navă, leutnant Fuhrmann şi leutnant Nessel. Vasile i-a poftit să ia loc, i-a servit cu
o cafea şi un coniac şi le-a spus că Puiu-Mami îi va conduce să viziteze baza.
- După ce veţi vizita baza
noastră, vă invit să luăm masa de amiază împreună, unde vom mai putea schimba
câteva impresii.
Baza în sine nu le-a suscitat cine ştie ce interesul, cu toate că au
privit cu atenţie totul, au ascultat
explicaţiile aspirantului şi dădeau din cap aprobator. Dar vizita la bordul
Vulturului, a făcut o cu totul altă impresie. Cei trei nemţi au privit cu
uimire şi cu interes major, tot ce le-a arătat Puiu-Mami, au pus întrebari iar
Erdel şi-a exprimat regretul că nu pot vizita şi sala maşinilor. Au fost
impresionaţi de construcţia vedetei, au privit uimiţi cabinele luxoase şi
luminoase precum şi cazărmile echipajului. Diversitatea şi cantitatea
armamentului i-a pus pe gânduri.
Dupa vizită, Vasile i-a condus la popotă unde i-a aşezat la o masă
lungă, lângă ei luând loc Vasile, căpitanii Genaru, Blăjan şi Puiu-Mami ca translator. Au căscat ochii
uimiţi de calitatea meniului servit. Un antreu format din icre negre, batog de
crap, brânză telemea şi măsline însoţite de un rachiu vechi, o ciorbă pescărească de morun urmată de o tocană
din carne de porc şi pasăre cu salată de ardei copţi şi un vin de Basarabia. Au
observat că şi trupa avea acelaşi meniu, ceeace i-a cam uimit.
La plecare spre Constanţa, Erpel le-a spus:
- Vă felicit şi vă invidiez
pentru frumoasa navă ce o aveţi sub comandă. Încă-odată mulţumirile noastre
pentru primire.
- Mă bucur că v-aţi simţit bine
la noi. Ne vedem mâine la Constanţa, a spus Vasile.
Vasile îi invită pe Genaru, Blăjan şi Tavi Puiu-Mami la el în birou.
- Domnilor mâine vom pleca la
Constanţa pentru o nouă misiune. Vom însoţi cele trei nave germane într-un loc
pe cale îl cunoaşteţi – cap Şlîpra. Dacă prima misiune a fost uşoară, de data
asta este mai dificil, deoarece suntem în plin război şi putem întâlni inamicul
la orice oră. D-le căpitan Genaru, vă rog să ordonaţi ca operatorul de la
staţia radio de la bază să stea toată ziua pe recepţie. Îl puteţi folosi şi pe
Spagheti, se pricepe.
- Apropo Puiule ia adu-l pe
Spagheti să vorbesc cu el.
- Spagheti ia loc. Spune dacă
este posibil să instalezi o staţie portabilă în timonerie dar cu o antena
exterioară? Să avem o acoperire puţin mai
mare?
- Nici-o problemă d-le Comandant.
Am montat una pe catargul bărcii
cu motor şi se aude foarte bine de la peste 15 kilometri.
- Bine, atunci du-te şi rezolvă problema.
- La ce ne trebuie? Întrebă
Puiu-Mami.
- Să putem vorbi cu nemţii, dar fără
să fim auziţi de la sute de Km.
- Puiule, să avem în cambuză
hrană pentru o săptămână. Să verifici şi muniţia. Plinul de carburant îl vom
face la Constanţa. Plecăm mâine cum se
crapă de ziuă.
A doua zi cum s-a zărit o geană de lumină, tot echipajul a fost în
picioare, au luat micul dejun şi-au băut cafeaua şi Vulturul a plecat spre
Constanţa. Pe comandă Vasile, Blăjan şi Puiu-Mami, scrutau pe rând orizontul
prin puternicul binoclu de zi iar sus pe ruf un observator supraveghea cerul.
Ajuşi în portul militar s-au oprit la punctul de alimentare, apoi Vasile a
plecat să discute cu comandantul Erdel.
Din păcate mai aveau de stat o zi în port, deoarece dintr-o eroare
vagonul cu materiale fusese dirijat la Mangalia şi acum trebuia adus înapoi.
Vasile a permis bordului liber să se plimbe prin portul militar iar el cu
Blăjan au intrat la Comandamentul portului să raporteze telefonic întârzierea
plecării. Acolo Vasile a întâlnit un fost coleg de la Academie căpitan şi el,
care ocupa un post important. Au stat la taclale aproape o oră şi când să plece,
pe uşă a intrat vice-amiralul Roşca să-i ceară ceva colegului lor. Amândoi au
sărit în picioare şi au luat poziţia de drepţi. I-a privit scurt pe amândoi şi
când să iasă pe uşă s-a întors brusc şi a spus:
- Voi cine sunteţi? Parcă v-am
mai văzut.
- Sunt căpitanul Vasile J.
comandantul NMS Vulturul şi al Grupului de Cercetare.
- Căpitanul Ion Blăjan, secundul
navei.
- Vulturul? A da. Veniţi cu mine.
I-a dus într-un birou alăturat şi
i-a poftit să ia loc.
- Am citit rapoartele referitor
la misiunile voastre de la Jibrieni şi cap Şlîpra. A-ţi făcut treabă bună. Am
auzit că misiunea de acum este în întârziere. Ce s-a întâmplat?
- Vagonul cu materiale dintr-o
greşeală a CFR a ajuns la Mangalia. Chiar dacă încarcă până la amiază, tot nu
mai putem pleca azi, vom avea 16 ore de navigaţie. Acolo trebuie să ajungem noaptea,
pentru a putem debarca în siguranţă oamenii şi materialele. Vom pleca mâine
dimineaţă la ora şapte.
- A-ţi văzut vedetele lor? Ce
părere aveţi?
- Da, am vizitat-o şi în
interior, spuse Vasile.
- Şi ce părere ai?
- Nu sunt rele, dar sunt net
inferioare Vulturului şi ca viteză şi ca armament.
- Cu Vosper ai navigat?
- Da, în Anglia. Am făcut
practică pe ele. Sunt mai bune decât
S-38, mai manevrabile.
- Din păcate nu mai putem spera la Vosper, spuse
Vice-Amiralul.
- Căpitane, la întoarcere să-mi
faci un raport detaliat privind vedeta S-38, ce ai constatat personal dar mai ales comportarea lor pe mare.
- Am înţeles.
- Daaa. Bine băieţi, la
întoarcera din misiune să-mi trimiteţi
un raport detaliat. Vă doresc succes.
- Mulţumim.
Dimineaţa la ora şapte, Vulturul a plecat de la cheu iar la ieşirea din
port a aşteptat ca cele trei vedete germane să se alinieze în urma lui.
- Puiule, transmite vedetei S1 să
păstreze distanţa de o ancablură între nave şi să mărească viteza treptat până
la 38 Nd. (Pe timpul misiunii cele trei
vedete germane au folosit indicativul radio S1, S2 şi S3 iar Vulturul S0).
La ieşirea din apele teritoriale, staţia radio cu hidro-observaţia
prinse viaţă:
- Barza, aici Gâsca 3.
- Aici Barza, pe recepţie.
- Bună dimineaţa. N-am apucat să
vă mulţumesc pentru ajutorul primit în zona Chilia. Promit un coniac cu prima
ocazie.
- Gâsca 3, te salutăm, bucuroşi să
te avem în preajmă.
- Sunt în legătură cu Gâsca 5
care este în zona de interes. Nimic de semnalat, totul calm.
- Mulţumim Gâsca 3.
La ora douăsprezece după un
parcurs de 164 mile, au ajuns în punctul pentru schimbare de drum.
- Puiule, comunicare pentru S1 -
schimbare de drum cap compas 81.7*, confirmaţi şi urmaţi-ne.
- Primit confirmare d-le
Comandant.
- Gâsca 3, aici Barza.
- Recepţie.
- Trecut punctul. Ceva nou?
- Nimic de semnalat. Drum clar şi
curat. Se semnalează o uşoară formaţiune de nori în zona de interes.
- Mulţumim.
- Comanda aici sonarul.
- Recepţie.
- Mare banc de peşti la 20*
tribord, distanţa 450m.
- Confirm.
- Comanda aici observatorul Ruf.
- Spune.
- Navă cu un catarg şi două vele
la limita orizont, direcţia Sud.
- Confirm.
Seara la ora 21,30 mai aveau 54
mile până la obiectiv.
- Barza, aici Gâsca 3.
- Recepţie.
- Verificat drum, nimic deosebit
de semnalat. Formaţiune noroasă subţire cu spărturi deasupra zonei de interes.
Noi ne retragem la vatră. Ne revedem dimineaţă.
- Mulţumim, drum bun şi noapte liniştită.
- Dumnezeu să ne ajute pe toţi.
- S1 sind S0.
- Hier S1.
- Für alle Schiffe. Pentru toate
navele. Porniţi lumina albastră de poziţie din pupa.
- Bestätigt.
- D-le Comandant am intrat în
apele teritoriale, spuse timonierul.
- Mai mergem puţin, apoi o să
reducem viteza.
- Puiule, mai avem 15 mile,
transmite la S1 reducerea vitezei la 15 Nd. Să facem cât mai putină gălăgie.
- Pereanule, redu la 15 Nd.
- Confirm 15 Nd.
- Cabina radio. Cum stăm cu
semnalul.
- QRK-4 QSA-5. Drept în faţă.
- Suntem cei ma buni, spuse Blăjan.
Drept la ţintă…
- Mai avem 2 mile.
- Puiule, transmite la S1, viteza
5 Nd.
- Pereanule redu la 5 Nd.
- Blăjane, fără gălăgie, mitraliorii pe ruf.
- Se văd stâncile în faţă şi o
luminiţă foarte slabă, câte trei sclipiri.
- Redu viteza la 1 Nd.
- Puiule transmite la S1, ocolire
prin tribord, 150m până la plajă.
- Pereanule stop maşinile.
- S1 confirmă, s-a luat legătura
cu grupul de la mal.
Cele trei vedete trecură pe lângă Vultur şi opriră una lângă alta
aproape de mal. Aveau pescajul mai redus decât Vulturul.
- Pereanule, cuplează motorul
silenţios şi foarte încet înapoi. Bun aşa. Stop.
- Timonier cârma banda pentru
rondou.
Vulturul execută un rondou
complect şi opri la 200m de mal, cu prova spre larg. Blăjan care privea prin
binoclul de noapte spuse:
- A început debarcarea. Tancul cu
carburant este la mijloc. Au instalat conductele pentru realimentare.
- Blăjane spune oamenilor să mănânce până stăm
la ţărm. Ieremie să ne aducă şi nouă
câteva sendviciuri. Peste câteva momente, Ieremia intră pe comandă cu o
tavă plină vârf cu sandviciuri, urmat de ajutorul de bucătar care aducea o cană
cu cafea şi una cu oranjadă.
- Ieremie, să duci ceva de
mâncare şi oamenilor de veghe.
- Am înţeles.
- Mesaj de la S1, d-le Comandant.
Întreabă dacă avem personal medical la bord. Un agent de la uscat este rănit.
- Spunele că avem.
- Cer să meargă sanitarul la ei.
- Refuzat. Să aducă rănitul la
bordul Vulturului. Îl vom îngriji aici.
Peste câteva minute o barcă se apropie de vedetă. Au lăsat o scară de frânghie
în barcă şi cu mare greutate rănitul a fost ridicat la bord. De fapt era o
femeie care prezenta o rană destul de urâtă la umărul drept.
- O duceţi în punctul medical şi
sanitarul să se ocupe de ea.
Staţia radio portabilă cârâi ceva.
- S3 ne întreabă dacă putem prelua o tonă de carburant pentru echilibrarea
navei. S2 a avut nevoie de mai mult pentru plin, deoarece consumul a fost mai
mare pe drum, spuse Puiu-Mami.
- Întreabă-i care este sursa
carburantului.
- Depozitul de la Constanţa.
- Bine să vină lângă noi.
S3 plecă încet dintre cele două
vedete, apoi întoarse şi se opri paralel cu Vulturul. Pereanu preluă conducta
şi o potrivi cât de cât la gura rezervorului. Dimensiunile difereau. Mecanicul
de pe S3 şi-a dat seama de diferenţa de diametru şi a început să pompeze foarte
încet.
- S0 hier S1. Alles wurde heruntergeladen.
- Au terminat. Putem pleca.
Era puţin după ora două. Vasile a dat ordinul de plecare.
- Sala maşinilor, pornim. Încet
înainte.
Vulturul s-a îndepărtat încet de ţărm iar cele trei vedete s-au
aliniat în urma lui.
- Puiule comunică nemţilor - cap
compas 266*, viteza 10 Nd.
- Pereanule, viteza 10 Nd.
A mai trecut o jumătate de oră,
după care Vasile spuse:
- Ne-am îndepărtat destul de ţărm,
putem să trecem la viteza de drum. Puiule comunică la S1 viteza 38 Nd, să păstreze distanţa stabilită între
nave.
- Comunicat şi confirmat.
- Puiule, radiogramă cifrată la
Constanţa şi Galaţi. Misiune îndeplinită. Plecat spre casă.
- Am înţeles.
Ora 5:15.
- Barza aici Gâsca 3.
- Bună dimineaţa Gâsca 3.
- Suntem pe drum. Gâsca 5 la
nivel superior. Nimic de semnalat. Peste o oră vom fi în zona voastră. Gâscanul şef vă transmite salutări.
- Mulţumim.
Ora 7:15.
- Comanda aici Cabina Radio.
- Spune.
- Nu am primit buletinul meteo.
- Ei firar să fie. Puiule n-ai
dat vremea…
- Ahhh… scuzaţi-mă am uitat cu
totul. Imediat fac buletinul.
Când erau în marş, de trei ori pe
zi la ore fixe indiferent de loc erau obligaţi să transmită la Galaţi datele
meteorologice din punctul respectiv ca: vizibilitate, nebulozitate, temperatura
aerului, presiunea atmosferică, starea mării etc.
Ora 10:30.
- Barza aici Gâsca 3.
- Recepţie.
- Activitate navală în zona
Tuapse. Mic convoi direcţia Nord. Cred că este ceva local.
- Recepţionat. Mulţumim.
Ora 13:15.
- Puiule, nu uita, datele meteo.
- Acum le duc la Cabina Radio.
Ora 14:18.
- Puiule transmite la S1.
Schimbare de drum cap compas 302*.
Vasile privi prin binoclu manevra
vedetelor, care cu precizie nemţească se aliniau în urma Vulturului.
- Şef de echipaj, schimbă
observatorul de pe ruf.
- Am înţeles, schimb
observatorul.
- Cabina Radio
- Recepţie.
- Radiogramă Galaţi şi Constanţa,
schimbat de drum.
- Confirm, schimbat drumul.
- Puiule, comunică la Gâsca 3
schimbarea de drum.
- Aici Gâsca 3. În acest moment lucrez
la nivel superior. Gâsca 5 v-a văzut.
Ora 14:40.
- Ieremie să aduci pe Comandă
sandviciuri şi cafea.
- La ordin d-le Comandant.
Ora 17:20.
Mai aveau 60 de mile până la
Constanţa.
- Coteţul aici Gâsca 3.
- Formaţiune de avioane din
direcţia Anapa pe 266*, ţinta probabilă Constanţa, 15 corbi la 4000m păziţi de 9
ciori la 5000m. Alertaţi Cuibul.
- Barza aici Gâsca 3.
- Am auzit Gâsca 3. Confirmăm
mesajul.
- Cabina radio.
- Recepţie.
- Mesaj la Galaţi şi la baza GIC.
Formaţiune de avioane inamice pe direcţia Ro.
- Confirm.
(Notă: 19 avioane inamice au atacat
portul Constanţa. Din toată formaţiunea a scăpat doar un avion de vânătoare
LaGG-3 care s-a întors acasă. Toate celelalte au fost doborâte.)
Ora 18:05.
- Barza aici Gâsca 3.
- Recepţie.
- Doi corbi însoţiţi de două
ciori ieşit din formaţie, direcţia spre voi la 4000m. O cioară la rasul apei,
aceiaşi direcţie.
- Recepţionat. Mulţumim.
- Blăjane, acţionăm alarma de
luptă. Două bombardiere şi doi vânători vin la 4000m, spre noi. Cireaşa de pe
tort, un vânător la rasul apei.
- Ne-a găsit vre-un avion de
cercetare, spuse Blăjan.
- Nu cred, mai degrabă un submarin.
Dacă era avion ar fi fost descoperit de Gâşte.
- Puiule transmite la S1 alarma
de luptă. Să nu deschidă focul decât la ordinul meu.
(Notă: Avioanele sovietice de vânătoare
erau poreclite de români Ciori, cele de bombardament Corbi, cele de observaţie
Coţofene, etc.)
Deodată din difuzor bubui o voce:
- Aici Şoimul 7. Berzelor, să nu
deschideţi focul, de vizitatorii de la etaj ne ocupăm noi. Voi aveţi grijă de
ăla care vine pe burtă...
- Recepţionat Şoimule. Suntem
surprinşi să vă avem în ajutor.
- Primim mulţumiri la sticlă,
după petrecere…
- Puiule transmite la S1, că avem
ajutor aerian. Să nu deschidă focul sub nici-o formă. Să fie pregătiţi cu
artileria la rasul mării pe direcţia E/N/E.
- Comanda aici observatorul.
Depistat formaţiune aeriană din direcţia E/N/E, am numărat patru puncte.
- Confirm. Stai cu ochii în
aceiaşi direcţie dar şi la rasul apei. Trebuie să apară de acolo un inamic.
Difuzorul staţiei prinse din nou
viaţă.
- Barza aici Gâsca 5.
- Recepţie.
- Cioara de la subsol, uşoară
schimbare de direcţie şi redus viteza. Cred că aşteaptă să înceapă dansul la
etaj, ca să vă atace prin surprindere. Identificat avion tip Lagg-3.
Avion de vânătoare LaGG-3
(Notă: Avionul sovietic monoloc de
vânătoare LaGG-3 proiectanţi Lavocikin-Gorbunov-Gudkov, viteza de croazieră 525 Km/h (maxim 575
Km/h), raza de acţiune 1000 Km, plafon maxim 9700m, armament: 1 tun 20mm, două
mitraliere de 12,7mm.)
- Şoimul 10 tu ataci corbii.
Şoimul 9 noi angajăm ciorile. Suntem în spatele lor, nu ne-au zărit. Hai, acum
să le dăm la gioale. La atac!
- Aşa mama lui… L-am pocnit, ia uite se duce
de-a berbeleacul. Ai grijă. al tău vrea să fugă.
- N-are şanse. Uite lasă-n urmă fum… Să-i mai trag una…
Uraaa, l-am dat cu zgaibaracele-n sus. Gata hai să vedem ce face zece cu
corbii.
Vasile încerca să urmarească
lupta prin binoclu, dar vedea doar nişte punctişoare care se alergau cu
rapiditate.
- Şoimul 10 unde eşti?
- Mai jos la 3000 am dat gata
unul, dar ăstălalt a intrat în picaj, încearcă să scape.
- Şo pe el, venim şi noi.
- Comanda aici observatorul.
Avion inamic de la N/E, distanţa 1000m.
- Puiule alerteaza S1.
- Comanda aici şeful artilerist, luat ţinta în vizor.
Vasile zări şi el avionul care aproape
atingând apa se mărea văzând cu ochii.
- Acum toată artileria. Foooc!
De pe avion porni o rafală dar
care se stinse brusc, când avionul se cabră pe o aripă şi apoi percută apa într-o ploaie de stropi şi
sfărâmături.
- Opriţi focul, gata!
- Hai să vedem ce-a rămas din el, spuse Vasile.
La suprafaţa apei pluteau mai multe sfărâmături dar şi cadavrul pilotului
care privea cu ochi morţi cerul. Era tânăr, cel mult 20 de ani. Părinţii îi vor
aştepta mult şi bine întoarcerea. Mort pentru gloria lui Stalin.
- Puiule, transmite la S1, încetarea alarmei de luptă şi continuarea drumului.
Statia prinse din nou glas.
- Barza aici Şoimul 7. Petrecerea s-a terminat. Tot stolul e la pământ,
adică pe fundul mării. Dacă aveţi la bord un Cioban, spuneţi-i că-l salută
Dulăul...
Blăjan tresări făcu ochii mari şi se repezi la microfon:
- Banditule tu eşti?
- Io’s da’ cine altul? Esti dator
vândut amice…
- Băăă ce mă bucur să te aud. Nu
te-am văzut de-o viaţă…
- Păi uităte afară şi mă vezi, o
să-ţi trag şi un salutir…
În clipa următoare un avion
IAR-80 apăru de undeva de sus, trecu razant peste navă şi se îndepărtă clătinându-şi
aripile.
- Un prieten bun, am copilărit
împreună şi armata la vânători de munte tot împreună, explică Blăjan. Nu l-am
mai văzut de anul trecut.
Avion de vânătoare
românesc IAR-80 doborând un Lightning P-38 american.
(Notă:
Avionul monoloc de vânătoare IAR-80, proiectanţi – I. Grosu, I.Coşereanu, G. Zotta, V. Grosu, I Wallner, construit la
IAR Braşov, motor 14 cilindri în stea – 1025 CP, viteza de croazieră 550 Km/h,
plafon maxim 10.500m, autonomie 940 Km, armament 4 sau 6 mitraliere Browning
7,92mm. Au fost fabricate 171 buc. Modelul
IAR-81 - 176 buc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu