Capitolul VII - Botezul şi alte întâmplări

Într-o zi Vasile a auzit o discuţie între câţi-va marinari despre faptul că nava lor nu avea nume. La asta se mai gândise şi înainte dar ocupat cu alte treburi, nu se ocupase de găsirea lui. S-a dus în cabină, a luat nomenclatorul navelor şi a început să-l răsfoiască. A căutat câteva ore bune un nume vacant şi a constatat că un singur nume relevant nu fusese alocat. Vulturul. Existase în secolul trecut o şalupă torpiloare cu acest nume, dar fusese scoasă de  mult din exploatare.

   Numele i-a plăcut, avea rezonanţă şi se potrivea cu nava. Asa că la prima deplasare la Galaţi s-a dus la şeful de St. Major şi i-a prezentat situaţia.

- Bine, trebuie rezolvată şi această problemă, dar la un nume te-ai gândit?

- Da d-le Comandor. Vulturul. Am verificat în nomenclator şi nu este altă navă cu această  denumire.

- Bun. Este un nume frumos. Fă un referat lasă-l la mine o să-l aprob. Preotul nostru este plecat mai multă vreme aşa că o să căutam altul. La episcop nu putem apela, pentru-că în mod sigur va vrea o ceremonie mai pretenţioasă, ori acolo nu avem cum.

- D-le Comandor m-am gândit că părintele Gherasim ar fi potrivit. A fost şi el marinar…

- Perfect. Este un om simplu dar bun preot. O să-l anunţ eu. Sunt sigur că va fi de acord.

- D-le Comandor, aşi avea o rugăminte. Dacă este posibil şi sunteţi de acord ca naşa să fie soţia dvs.

- Hmmm…  Locotenente o să mă mai gândesc.

…………………..

   Câteva zile mai târziu o întamplare avea să facă puţină zarvă pe insulă.  Plutonierul şef al grupei administrative brăilean fiind, avea o iubită fiica unui pescar. Aveau obiceiul să se întalnească o dată pe săptămână pe malul drept pe un intrând împădurit la câteva sute de metri în aval de insulă.  Iubita lui venea cu barca. Într-o după amiază, plutonierul s-a prezentat la căpitanul Genaru şi i-a raportat că iubita lui în drum spre locul de întâlnire, văzuse un om care era într-o lotcă mică şi a tras la malul drept ceva mai jos de insulă, apoi a ascuns-o în tufişuri. Genaru i-a adus la cunoştinţă lui Vasile problema şi a întrebat ce ar trebui să facă. Vasile l-a chestionat pe plutonier dacă fata îl cunoaşte pe respectivul, dar acesta a negat. L-a chemat pe Blăjan cerându-i să cerceteze zona în cauză, şi să raporteze prin staţia radio portabilă cele constatate. Acesta cu doi oameni a plecat cu o barcă în punctul respectiv, unde au găsit lotca dar nu şi omul. Au rămas ascunşi  după copaci şi l-au aşteptat. Spre seară acesta a apărut venind dinspre partea insulei. Un individ  bine legat, îmbrăcat ca un vânător şi cu un aparat de fotografiat agăţat de gât. In picioare avea cizme pline de noroi până peste  carâmbi.  Au ieşit şi l-au somat să ridice mâinile sus. Acesta s-a executat prompt dar făcând pe miratul. Blăjan l-a întrebat:

- Ce cauţi aici domnule?

- Păi… mă plimb, mai fac poze la păsări. Sunt în concediu…

- Actele d-tale domnule.

Acesta a încercat să evite controlul, dar n-a reuşit şi a trebuit să prezinte buletinul. Blăjan a constatat că individul cu numele de Lungu Eugen avea 41 de ani cu domiciliul în Bucureşti.

- De unde aveţi lotca?

- Am închiriat-o de la un pescar.

- Cu ce vă ocupaţi înafară de poze?

- O mică afacere.

- Ce fel?

- Păi am un magazin.

Blăjan l-a întrebat prin staţia portabilă pe Vasile ce face cu individul.

- Rămâneţi acolo, îl trimit pe Vileanu cu şalupa şi îl duceţi pe individ la Galaţi, unde îl predaţi la Biroul 2.

- Şi lotca?

- O trimiţi aici. Vedem mai târziu ce facem cu ea.

   A doua zi au găsit pescarul cu pricina dar acesta a declarat că lotca o vându-se individului.

   În aparatul de fotografiat a fost găsit un film pe care după developare au apărut câteva fotografii cu păsări dar şi unele  destul de neclare cu baza şi cu vedeta ancorată între cele două barje. Ce s-a mai întâmplat cu individul n-au mai aflat pentru-că acesta a fost dus la Bucureşti.

   Această întâmplare le-a atras atenţia asupra necesităţii întăriri vigilenţei. Clar că erau persoane interesate de nava lor.

………………………..

   Intr-o zi popotarul le-a spus că ar trebui să trimită câţi-va soldaţi la cules de fructe pentru-că acestea sunt în perioada de coacere. Vasile întrebând unde anume, Genaru i-a explicat că ei cunosc mai multe foste livezi cu pomi fructiferi, abandonate de proprietari din cauza inundaţiilor. Cum nimeni nu mergea la cules, le-au luat ei în “grijă”… Vasile  dorind să vadă şi el livezile, s-au dus cu două bărci cu motor la cea mai apropiată şi au găsit o mulţime de meri, peri şi pruni plini de roade. Accesul era foarte dificil din cauza terenului extrem de mlăştinos aşa că s-au întors plini de noroi dar cu butoaiele şi sacii plini cu fructe. A urmat transformarea unor fructe în compoturi şi marmelade iar restul în rachiu. O parte din mere le-au aşezat în lăzi umplute cu fân, păstrate pentru “la iarnă”. Operaţiunea a fost reluată de mai  multe ori până s-au terminat fructele şi cămara popotei s-a umplut.

   Vasile a primit o radiogramă de la St.M., fiind chemat la Galaţi în problema numelui navei. S-a prezentat a doua zi şi Comandorul i-a adus la cunoştinţă că problema este aprobată, s-a discutat şi cu preotul, iar la ceremonie va lua parte şi Contra-Amiralul, care a spus că nu vrea să lipsească de la eveniment. Vasile s-a cam panicat gândindu-se că s-ar putea ca Coana Amiral să… Comandorul l-a liniştit spunând că doar Conu Alecu va fi prezent. Evenimentul a fost programat pentru Sâmbăta  următoare.

   Vasile a dat ordin ca barja exterioară să fie decuplată şi ancorată mai sus. În prova vedetei dinspre mal au legat bine un ponton mobil pentru ceremonia religioasă. S-au dat jos toate prelatele iar nava a fost spălată şi lustruită urmând ca în dimineaţa respectivă să fie arborat şi marele pavoaz.

   Vasile l-a trimis pe Puiu-Mami la Brăila să comande un buchet de flori pentru doamna Comandor şi mai multe ghivece pentru ornarea meselor. Deasemeni i-a spus să meargă şi la o cofetărie să comande un tort mare şi câteva kilograme de fursecuri care să fie gata Vineri după amiază. I-a dat bani şi pentru 3 sticle de şampanie.  Apoi împreună cu căpitanul Genaru au stabilit meniul. Vasile a insistat ca toată lumea sa aibă aceleaşi feluri de mâncare, ofiţeri şi soldaţi.

- Doar o dată boteazăm nava!

   Când puneau toate cele la punct a apărut Cezarică.

- Să trăiţi! Permiteţi să raportez.

- Spune soldat.

- Don` Comandant auzîi că punem de botez la navă.

- Da aşa este.

- Poi dacă permiteţi io aş puté să cânt la înălţarea pavilionului de luptă.

- Păi bine, dar asta se face doar la trompetă.

- Am şi trompetu` don` Comandant.

- I-auzi bre. Păi ia adă trompeta să vedem ce ştii.

Peste câteva minute, Cezarică sufla de zor în trompetă, arborarea pavilionului de luptă, deşteptarea, stingerea, chemarea la masă ba chiar şi Imnul Regal.

Auzindu-l a apărut şi căpitanul Genaru exclamând:

- Da` le ştie bine ţiganu’ nostru.

- Aşa este. Dar dece nu ai spus până acum că le ai şi cu trompeta mă Cezărică?

- Cap prost don` Comandant. Nu mă gândii.

- Bine. Sâmbătă la ceremonie eu o să-ţi fac semn când să cânţi arborarea pavilionului, apoi când să dai drumul la Chemarea la masă.  La sfârşitul mesei când se vor servi prăjiturile tu să-ţi iei vioara şi să faci un program pe cinste. Clar?

- Am înţăles don` Comandant.

………………………

   Sâmbătă dimineaţă când Conu Alecu a debarcat din şalupa lui Vileanu, a văzut vedeta şi a rămas cu ochii pironiţi la ea.

- Măi să fie. Phii ce frumuseţe. Hai fuga să-mi arăţi toată nava.  Amiralul urcă  sprinten pe vedetă.  Îşi băgă nasul peste tot, pe la maşini, mângâie tunurile, se aşeză pe scaunul lui Vasile în cabina acestuia, mişcă timona, scoase dopul de la portavoce şi chemă sala maşinilor. Tresări când i se răspunse - Ordin domnule Amiral.

- Asta este cea mai faină vedetă pe care o are marina noastră. Locotenente să ştii că sunt invidios pe tine. Păcat că nu sunt mai tânăr.  Lăsam baltă amirălia…

   La ora 12 toată lumea era prezentă pe platoul din faţa barăcilor. Începu ceremonia de botez cu intonarea Imnului Regal transmis prin staţia de amplificare de la bord de pe o placă de patefon. La un semn al lui Vasile, Cezărică intonă semnalul pentru onorul la  pavilion. (După această ispravă, Cezărică a fost înaintat în funcţia de trompetist al grupului, lansând din trompeta lui de trei ori pe zi semnalul pentru Deşteptare, Servirea mesei şi Stingerea). Părintele Gherasim oficie slujba religioasă apoi spuse:

- Se botează în numele Domnului Nava Majestăţii Sale, Vulturul. Dumnezeu să te binecuvânteze împreună cu echipajul tău.

   Doamna Comandor izbi de bordaj sticla de şampanie care se sparse cu zgomot apoi domnul Contra-Amiral ţinu un mic discurs în care lăudă frumuseţea vedetei şi le ceru tuturor să serveasca cu cinste patria. Imediat, Cezarică intonă chemarea la masă. Părintele Gherasim binecuvântă bucatele iar Vasile ură vedetei şi tuturor celor prezenţi, viaţă lungă.

   Conu-Alecu se arătă încântat de calitatea mâncărurilor, de rachiul vechi şi vinul servit, procurat de căpitanul Genaru de la crama Niculiţel.  Probabil că masa ar fi durat şi mai mult dacă nu s-ar fi apropiat înserarea şi musafirii au trebuit să se îmbarce pentru întoarcerea la Galaţi. Tot drumul Conu-Alecu uşor ameţit îl ţinu de braţ pe Vasile vorbind şi lăudând calităţile navei. Când s-a dat jos la Galaţi l-a îmbrăţişat, spre surprinderea acestuia.

   A doua zi Comandorul M. i-a prezentat lui Vasile un pictor cu sarcina să-i inscripţioneze numele navei pe ruf şi pupa şi să picteze un cap de vultur pe ambele părţi ale provei. Pictorul a rămas foarte uimit când i s-a cerut să semneze un angajament că nu va vorbi nimănui de misiunea avută. Dar pentru suma de bani primită, ar fi semnat orice.

- . -