Capitolul XIV

Misiune specială.

   În dimineaţa zilei de 2 Mai Vasile a primit o radiogramă de la Comandament cu ordinul ca Vulturul să plece la Galaţi iar în dimineaţa următoare cei doi căpitani să se prezinte la Şeful de Stat Major la prima oră.

   În biroul Comandorului se mai aflau patru persoane, un ofiţer german care stătea lângă fereastră într-o atitudine arogantă cu picioarele desfăcute, doi civili aşezaţi pe scaune şi translatorul Comandamentului.

Comandorul le-a făcut cunoştinţă.

Ofiţerul s-a prezentat ţeapăn - Oberst Kohlrab din Abwehr schiţând salutul nazist, dar civilii s-au ridicat în picioare şi au dat mâna.

- Hauptmann Petersili.

Al doilea a spus scurt:

- Taso.

- Domnilor, comandamentul german, care deocamdată nu dispune de posibilităţi adecvate de transport pe Marea Neagră, ne-a rugat să-i ajutăm într-o misiune importantă, strict secretă. Este vorba de a transporta o grupă de agenţi şi materialele necesare pe teritoriul URSS, mai exact pe ţărmul Abhaziei. Oberst Kohlrab ne va prezenta pe scurt misiunea, apoi hauptmann Petersili  care va conduce grupul, va dezvolta subiectul cu explicaţiile necesare.

- Domnilor, spuse Kohlrab, misiunea  a fost ordonată chiar de Führer în persoană care a discutat cu Generalul Antonescu, acesta asigurândul de tot sprijinul necesar. Am primit sarcina de a evalua forţele militare ale Uniunii Sovietice, staţionate în Caucaz. Dispunem de un mic grup de agenţi care au fost infiltraţi în zonă încă de anul trecut care trebuie schimbaţi cu un efectiv mai mare pentru a duce la bun sfârşit misiunea. Având în vedere colaborarea actuală şi viitoare am apelat la Marina Română. Domnul Comandor m-a asigurat că sunteţi cei mai calificaţi pentru efectuarea acestui transport fiindu-ne strict necesar. Hauptmann Petersili va comanda grupul de agenţi care vor debarca şi vă va da explicaţiile necesare. Vor fi transportate douăsprezece persoane şi cca o tonă de echipament, ambalat în lăzi şi saci care nu depăşesc greutatea de 50 Kg/bucată.

   Căpitanul Petersili s-a ridicat şi a desfăşurat pe masa din faţa biroului, harta Mării Negre.

- Am trasat o linie luând ca reper Constanţa şi punctul terminus din Abhazia care este cap Şlîpra, un drum de cca 520 Mm. Desigur că nu se va putea naviga în linie dreaptă, trebuind să luăm un drum real ceva mai la sud,  astfel că experţii noştri au calculat un parcurs de cca 540 Mm, deci 1080 Mm dus-întors.

   Capul Şlîpra este situat între golful Piţunda la Nord şi capul Miusser la Sud. La 500m Nord de capul Şlîpra se găseşte un complex de peşteri şi tunele subterane care se întind pe mulţi kilometri, zona ne-fiind locuită. Aici agenţii noştri şi-au stabilit o bază. Scopul nostru este să ajungem într-un punct de debarcare cât mai apropiat. Pentru aceasta prietenul nostru Taso care este originar din Georgia şi cunoaşte foarte bine zona, ne va călăuzi. Te rog Taso, să ne expui restul informaţiilor.

   Taso se apropie de hartă şi cu vârful unui creion începu să arate punctele de interes.

- În acest punct este capul Şlîpra care este complet izolat. Nu există căi rutiere, doar o cărare pe ţărm. La 15 Km spre Sud în linie dreaptă este localitatea Gudauta un sat de agricultori şi pescari. Are o cooperativă de pescuit, cu cinci bărci. Dispune de un aerodrom pe care sunt trei kukuruznice pilotate de femei. Mai la Sud este Suhumi cu un aerodrom cu cinci kukuruznice şi un R5 militar de observaţie care zboară doar la ordin venit de la Anapa. Tot acolo aterizează de trei ori pe săptămână un avion de pasageri. La Suhumi există un post de grăniceri situat în port, deţin o şalupă de patrulare care din motive pe care nu le-am aflat patrulează spre Nord doar  până la Gudauta şi în Sud până la Kîndîg. La Nord cea mai apropiată localitate este satul Piţunda unde este o cooperativă de pescuit cu vre-o trei bărci.

- Scuză-mă, interveni Blăjan, ce sunt alea kukuruznice?

Taso zâmbi şi spuse:

- Kukuruznik-ul este un avion biplan tip U2 cu două locuri în tandem care se foloseşte mai mult în agricultură deaceea este poreclit astfel. Dezvoltă o viteză de 110 Km/h şi la nevoie poate fi înarmat cu o puşcă mitralieră calibrul 7.62 mm şi ca bombardier, 6 bombe de 50Kg lansate manual.

Avionul Polikarpov U2 (PO-2)

- În cursul nopţii practic nu există activitate pe mare sau în aer, interveni căpitanul Petersili. Nu putem primi semnale luminoase de la ţărm pentru-că este totuşi periculos. Dar o staţie de emisie va transmsite serii de câte cinci linii din minut în minut. Cu goniometrul navei  puteţi stabili o direcţie?

- În mare da, spuse Vasile. Cred că va fi suficient pentru a ne apropia, dar la mică distanţă nu este prea folositor.  Unghiul cuprins este destul de mare.

- Vom avea legătură radio cu echipa care ne va transmite dacă ne vede. Dar cel mai mult ne bazăm de Taso care cunoaşte la perfecţie zona.

- Ne vom apropia cât putem de mult, spuse Taso. În stânga capului Şlîpra pe ţărm sunt câteva stânci albicioase, care se văd destul de bine noaptea de la câteva sute de metri. În dreptul lor este adâncime suficientă să ne putem apropia până la 100m. Cam la 50m în  stânga lor, începe zona cu fund mic şi nisipos. Vom duce toate materialele cu bărcile şi le vom descărca pe mal iar voi veţi putea pleca. Totul va dura cel mult o jumătate de oră.  De acolo băieţii noştri le vor transporta în peşteră.

   Vasile s-a aplecat asupra hărţii şi a trasat un drum mai la sud de linia prevazută de germani.

- Propun coborârea până la 60 Mm Nord Inebolu de unde vom lua cap compas Şlîpra. Pe direcţia calculată de dvs. suntem prea aproape de peninsula Crimeea şi putem avea surprize de la aviaţia de cercetare sau chiar întâlnirea cu nave de patrulare de la baza Sevastopol.  Vom fi asfel la 100 Mm faţă de baza de la Sevastopol. Distanţa reală de parcurs va fi de cca 570 Mm, adăugând şi ruta de întoarcere, suntem aproape la limita carburantului. Teoretic avem o autonomie de 1300 Mm, dar până acum nu am avut ocazia să verificăm dacă se confirmă şi în practică. Pentru orice eventualitate este absolut necesar ca undeva pe drumul de întoarcere să avem o navă de alimentare cu combustibil. Punctul de întâlnire cu petrolierul situat eventual la 60 Mm Nord de Inebolu.

- Căpitanul Vasile are dreptate. De acord cu această rută, spuse după o clipă de gândire Şeful de St.M. Trebuie obţinută aprobarea de la M.St.M. al marinei de la Bucureşti pentru ca Comandamentul de la Constanţa să ne pună la dispoziţie un tanc petrolier de alimentare pe mare.  În această direcţie trebuie să acţionati dvs. Oberst Kohlrab. Abia după aceea vom putea stabili data plecării.

Colonelul german n-a avut încotro, chiar dacă i se citea pe faţă nemulţumirea.

- Voi băieţi faceţi plinul cu carburant, apă potabilă şi alimente în cambuză pentru mai multe zile. Imediat voi da ordinele necesare. Să lăsaţi la Tanti adresele unde veţi înnopta ca să ştim de unde să vă luăm în caz de nevoie.

- Putem înnopta la bord d-le Comandor.

- Nu este nevoie. Nu cred că vom primi aprobarea mai repede de mâine spre amiază. I-a spune Vasile cum se descurcă aspirantul vostru, eşti mulţumit de el?

- Foarte bine d-le Comandor. Îşi face treaba cu conştiinciozitate. Sunt foarte mulţumit.

- Bine. O să-i semnez detaşarea permanentă la bordul Vulturului.

- Va fi o mare bucurie pentru el d-le Comandor. Vă mulţumesc în numele lui.

   Amândoi s-au întors la navă şi Vasile l-a chemat pe Tavi – Puiu Mami:

- Te duci la Căpitanul Pirţic şi faci aprovizionarea navei pentru cinci zile. Uite aprobarea de la Comandament. I-o prezinţi şi la livrare urmăreşti fiecare poziţie să corespundă calitativ şi cantitativ. Să nu te ducă de nas banditu’ ăla. Sa-ţi dea şi coniacul ne-ridicat până acum, pentru toţi ofiţerii. Iei cu tine bucătarul, ajutorul şi câţi-va artilerişti să te ajute la încărcat şi descărcat camionul de aprovizionare. Până atunci noi mergem la docul cu carburanţi să facem plinul. Duci marfa la cheu şi dacă nu am sosit la timp, ne aştepţi acolo.

- Ieremie, tu te duci la coana Marieta şi-i spui că la noapte dorm acasă. După aceea te duci la hotel să rezervi o cameră pentru d-l căpitan Blăjan. Când termini cu astea iţi iei picioarele la spinare până la locanta lui Mustafa şi-i spui că deseară cinăm la el. Apoi  eşti liber să faci ce vrei până mâine dimineaţă. Poftim nişte bani de cheltuială.

   Dupa câteva ore cu plinul făcut s-au întors la cheu unde l-au găsit pe Puiu-Mami cu proviziile pe mal.

- Ai avut probleme cu căpitanul Pirţic? a întrebat Vasile.

- Deloc. Nu ştiu ce s-a întamplat pe acolo. D-l Pirţic era foarte morocănos, mi-a primit comanda şi fără nici-o vorbă a telefonat la magazie. Când am ajuns acolo am văzut că şi plutonierul Iulică Popescu era morcovit rău. N-a încercat nici-o şmecherie. Până şi coniacul l-a dat fără vorbă.

- Mda… o fi dat controlul peste ei… Puiule, până mâine dimineaţă rămâi şef la bord. Blăjan şi cu mine avem treabă la ţărm. Poţi să dai învoire la câţi-va maiştri, dar dimineaţa la ora şapte să fie prezenţi la bord.

   Când au ajuns la locantă aproape să n-o recunoască. Terasa era nou nouţă, deasupra o firmă iluminată arăta o corabie şi o sirenă pictată în albastru, sala parcă era mai mare, mai luminoasă. Au fost surprinşi când au găsit înăuntru mese ocupate de colegi de la Comandament care i-au salutat zgomotos. Mustafa i-a întâmpinat cu bucurie şi i-a condus la masa rezervată.

- Mustafa, văd că ai înnoit locanta, arată foarte bine.

- Am mărit salonul cu spaţiul bucătariei pe care am mutat-o într-o construcţie nouă în spatele clădirii.

- Dar spune-mi cum de i-ai momit pe colegii mei să te frecventeze?

- Nu i-am momit de loc. După cheful care l-aţi tras aici sau întors după câteva zile spunând că le-a plăcut vinul şi mezelicul. De atunci în fiecare seară am locanta plină. Ba într-o zi m-am trezit cu Conu Alecu şi nişte mărimi de la Bucureşti.

- Deci merge bine locanta.

- Foarte bine, slavă lui Alah.

- Pe noi cu ce ne servesti?

- Pentru început ca mezelic, ghiudem, şuncă de Praga, telemea de Sălişte, măsline şi o ţuiculiţă din Ardeal. Apoi un ied la frigare şi un vinişor roşu de Nicoreşti, o Băbească Neagră de patru ani.

   Au mai stat încă două zile şi în fiecare seară erau prezenţi la locantă unde Mustafa îi trata împărăteşte.   Apoi a venit ordinul de la Bucureşti.  Vor naviga până la Constanţa de unde vor îmbarca agenţii şi materialele. În dimineaţa plecării Comandorul l-a chemat pe Vasile şi i-a spus:

- Fără acte de vitejie, dacă apar probleme serioase mai bine te retragi. M.St.M i-a atras atenţia şi colonelului Kohlrab că nu suntem dispuşi să mergem la risc major.  La întoarcere veţi întâlni la punctul stabilit petrolierul Oltenia care va fi în drum spre Bosfor şi vă va aproviziona cu o tonă de carburant. Plinul îl vei face la Constanţa, după care te retragi la Sf. Gheorghe.

   La Constanţa erau aşteptaţi de căpitanul Petersili şi de Taso, au îmbarcat materialele şi agenţii opt bărbaţi şi patru femei plus cei doi. Vasile i-a ordonat Şefului de echipaj să cazeze agenţii în cazarma gradaţilor pe timpul traversadei apoi s-a dus la cheul unde era acostat petrolierul SSR Oltenia pentru a pune la punct amănuntele alimentării împreună cu căpitanul acestuia.

   La ora 13 s-au desprins  de la cheu şi Vasile a dat comanda:

- Cap compas 118* viteza 50 Nd. Punctul X este la 164 Mm unde schimbăm de cap.

   La limita apelor teritoriale au zărit un pescador turcesc care văzându-i a abandonat plasele şi a luat-o la goană spre Sud.

- Ce baftă pe ei, că avem altă treabă… Aştia-s o adevărata pacoste, spuse Blăjan.

   Nu dăduse alarma de luptă. Tunurile şi mitralierele aveau husele puse, dar sus în scaunul mitraliorului de pe ruf, telegrafistul-semnalizator avea ordinul de a fi cu ochii-n patru la orizont. Blăjan în dreapta timonei privea prin binoclu. Pe maistrul timonier Popescu îl trimisese la culcare. Avea nevoie de el noaptea. În cabina radio cei trei radiotelegrafişti fiecare la câte un receptor ţineau sub observaţie frecvenţele flotei sovietice de la Sevastopol.  La plecare avusese ultima convorbire radio cu baza apoi se instituise tăcerea radio. Nu vor mai emite nici-un semnal decât după încheierea misiunii.

   Vasile privea din când în când compasul pentru a verifica direcţia, cu toate că avea încredere în timonier care era foarte priceput. Dar simţea o stare de încordare, nu era teamă ci preocuparea ca misiunea să fie dusă la bun sfârşit. Era conştient de răspunderea ce-i apăsa umerii, avea o navă cu 49 de oameni la bord care depindeau de el să ajungă la locul stabilit şi apoi să se întoarca acasă cu echipajul intact. Câteodata întorcea capul spre pupa, vedea siajul lat pe care-l lăsa Vulturul şi se gândea că este vizibil din avion de la mare distanţă. Dar nu avea ce face.

   În sfârşit la ora 16,15 ieşi pe balconul timoneriei pentru a face punctul. Corespundea cu calculele făcute înainte de plecare. Urmări lochul şi fix la 164 mile spuse timonierului:

- Atenţie, schimbăm de drum, cap compas 81.7*.

- Înţeles, 81.7* şi timonierul roti timona spre N/E.

   Au navigat pe noul curs fără probleme. La lăsarea întunericului au întărit veghea, binoclul de noapte trecând de la unul la altul din 30 în 30 de minute. Pentru a nu-şi obosi ochii l-au chemat pe Tavi Puiu-Mami să-i ajute.

   Cu o oră înainte de miezul nopţii au ajuns la limita apelor teritoriale. Vasile a deschis portavocea cu sala maşinilor:

- Pereane, stop maşinile.

- Înţeles, stop maşinile.

- Treci pe motorul silenţios, scoate elicea, viteza 5 Nd.

- Cum se comportă?

- Excelent d-le comandant.

- Bine. Viteza 11 Nd.

- Înţeles 11 Nd.

- Cabina radio.

- Recepţie.

- Porniţi sonarul.

- Recepţionat.

- Comanda aici cabina radio.

- Spune.

- Nimic de semnalat pe sonar.

- Confirm. Sonda ultrason să fie pregătită.

- Recepţionat.

- Cabina radio.

- Recepţie

- Aveţi semnalul convenit de la coastă?

- A început să se audă de câte-va minute QSA-3 QRK-2.

- Luaţi direcţia pe goniometru.

- Direcţia 5*N faţă de prova.

- Timonier, corectează 5*N.

- Înţeles 5*N.

- Comanda aici Cabina Radio.

- Recepţie.

- Semnal QSA5, QRK5, direcţia 0* prova.

- Confirm.

Puţin înainte de miezul nopţii a apărut ca o pată întunecată linia coastei. Cerul era uşor acoperit, dar luminos.

- Tavi, dute jos şi adu-i pe comandă  pe Taso şi pe căpitanul Petersili.

- Maistrul artilerist.

- La ordin.

- Artileriştii la posturi, scoate husele şi fii pregătit dacă va fi cazul.

- Înţeles.

 - Blăjane unul din băieţii tăi la prova şi unul la pupa cu armele pregătite.

- Căpitan Petersili crezi că ne vor vedea? Cum vom şti?

- Vor transmite cinci serii scurte cu litera A. Înseamnă ca suntem pe direcţia lor. Dacă suntem mai la Nord vor transmite litera N iar S pentru Sud.

- Taso, ia binoclul şi când vezi stâncile albe spune-mi imediat.

- Comanda aici Cabina Radio.

- Spune.

- De la ţărm serii de câte 5 litere A.

- Confirm.

- Ne-au văzut. Taso.

- Văd o pată mai deschisă la culoare dar mai  avem cam o milă până acolo.

- Sala maşinilor.

- Recepţie.

- Redu viteza 5 Nd.

- Confirm 5 Nd.

- Văd stâncile suse Taso. Chiar în faţă.

- Maşina redu viteza la 1 Nd.

- Confirm 1 Nd.

- Ia dă-mi binoclul spuse Vasile.

Întradevăr în faţa lor se zăreau câteva pete albe pe ţărmul gri. Apoi începură să se distingă tot mai bine.

- Cabina radio.

- Recepţie.

- Raportaţi adâncimea din minut în minut.

- 120 metri. 90m, 50m, 30m.

Ţărmul se vedea tot mai bine iar stâncile alburii apăreau tot mai bine pe fundal.

- Adâncime 18m.

Până la mal nu erau mai mult de 100m.

- Adâncime 15m.

- Gata. Stop maşina.

- Confirm stop maşina.

Vulturul încetini mersul şi brusc se imobiliză în bolborositul maşinii pusă în marşarier.

- Lansaţi 15m de ancoră.

Ţărmul la Şlîpra şi intrarea în peşteră

   În acel moment au apărut câteva umbre pe mal care se mişcau repede şi făceau semne.

- Şef de echipaj, pregăteşte biga. Aduceţi pe punte materialele.

- Blăjane, conduci operaţiunea, lansezi toate bărcile gonflabile la apă şi începeţi  descărcatul. Iei o staţie portabilă cu tine. Pasagerii să fie pregătiţi pentru debarcare.

- Sunt pregătiţi spuse căpitanul Petersili.

- Bine. În primul transport pui câte un pasager în fiecare barcă.

- La revedere căpitane şi succes. Drum bun Taso.

- La revedere şi mulţumim pentru transport.

   A durat aproape trei sferturi de oră inteminabile, până Vasile a văzut tot echipamenrul debarcat şi apoi agenţii de la ţărm urcaţi la bord. Erau patru bărbaţi şi două femei, îmbrăcaţi ca vai de lume, bărboşi şi cu feţele cenuşii de oboseală.

- Duceţi agenţii în cazarma subofiţerilor, daţi-le de spălat, apoi mâncare şi băutură.

 În sfârşit la ora 1,30 au plecat.

- Sala maşinilor.

- La ordin.

- Porneşte maşina. Încet în marşarier. Bine, stop maşina, ajunge.

- Încet înainte, cârma tribord  pentru rondou.

- Ţine drum 266*, tot înainte.

- Confirm drum 266*.

- Sala maşinilor, viteza 10 Nd.

Au ţinut drum mai bine de o oră, apoi după ieşirea din apele teritoriale, a ordonat încetarea alarmei de luptă, au trecut pe motoarele principale şi au mărit viteza.

- Sala maşinilor.

- La ordin.

- Stop maşina, escamotează elicea.

- Oprit şi escamotat.

- Pregăteşte motoarele principale.

- Gata de drum.

- Porneşte încet şi măreşte viteza treptat până la 50 Nd.

- Blăjane preia comanda. Eu cobor câteva minute în cabină. S-a aşezat la biroul lui şi a redactat o radiogamă către Comandament privind îndeplinirea misiunii. Apoi l-a chemat pe Aspirant.

- Puiule, cifrează şi transmite radiograma asta.

   În jurul orei nouă s-au apropiat de punctul fixat pentru întâlnire cu petrolierul.

- Cabina Radio.

- La ordin.

- Cheamă petrolierul şi vezi unde este.

- Aici Cabina Radio.

- Spune.

- Au avut ceva probleme, vor sosi peste cca o oră.

- Confirm.

   Vasile a comandat reducerea vitezei, deoarece nu voia să rămână prea mult nemişcat în mijlocul mării. În sfârşit la un sfert de oră după 11 a apărut la orizont petrolierul SSR Oltenia. S-au apropiat încet unul de altul şi de la bordul petrolierului a fost aruncată o parâmă, cu care au tras la bord conducta de alimentare. Apoi cei doi căpitani şi-au urat reciproc drum bun, Vulturul a luat cap compas Constanţa iar Oltenia spre Bosfor. A fost ultima dată când petrolierul Oltenia a mai fost văzut de o navă românească.

Petrolierul SSR M/T Oltenia.

(Notă: Petrolierul “Oltenia” a fost construit în anul 1928 la şantierele navale Whitworth&Co – Anglia, pentru societatea “Steaua Română S.A.” În luna Iulie 1941 în timpul unei curse pe Marea Mediterană nava a fost confiscată de marina engleză, pusă în slujba Angliei şi  redenumită “Oltenia II”. A făcut transporturi pe Atlantic până la data de 8 Ianuarie 1943 când navigând cu convoiul TM-1 la Sud de Insulele Canare a fost scufundat cu două torpile lansate de submarinul german U-436).

   Vulturul naviga cu viteză când la intrarea în apele româneşti au zărit un pescador sovietic adunând plasele întinse. Vasile a schimbat de drum, a trimis un mitralior sus pe ruf şi prin portavoce a somat vasul:

- Выключить двигатели - Opriţi motoarele.

Pescarii surprinşi să vadă un vas de patrulare venind dinspre S/E n-au mai avut timp să taie plasele şi s-au predat. Vasile a coborât barca cu motor şi a trimis o echipă la bordul pescadorului “Ivan Susaikin”. Echipajul a fost arestat iar nava a fost condusă la Constanţa. La controlul pescadorului s-a găsit o jumătate de tonă de calcan, câţi-va rechini şi mai mulţi moruni.

   După ce au predat pescadorul, au debarcat pasagerii care au fost duşi la bordul unui mic vas german. Au făcut plinul la dana de combustibil şi spre seară au ajuns cu bine acasă la Sf. Gheorghe.

- . -